Topul lui Petru Bogatu

Anul când uzurpatorul s-a autodemascat. Ce aduce 2016

Prezentul continuu

Tot ce s-a întâmplat în 2015 în Republica Moldova a fost, de fapt, cronica unei morți anunțate. S-a stins subit mult trâmbițata poveste de succes care a degenerat într-o tragicomedie grotescă de factură absurdă.

Șocul 2015

Surprizele pe cât de catastrofice, pe atât de previzibile, care s-au ținut lanț de-a lungul anului, buimăcind lumea, și pe plan intern, și pe cel extern, au căzut ca înghețul unei ierni iminente. Ca o cangrenă care, deși fusese cauzată de niște leziuni grave pricinuite societății încă în 2014, nu a mai fost vindecată. În 2015, nu numai că nu s-a intervenit cu un tratament prompt, ci din contra, s-a scormonit în rană cu mâinile murdare, infectând-o cu noi și ucigătoare bacterii.

Încă anul trecut s-a creat un guvern minoritar, cu sprijinul implicit al comuniștilor, care avea un singur obiectiv ascuns câine-câinește. Cabinetul Gaburici trebuia să treneze și să mimeze reformele prevăzute de Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.

Încă din toamna lui 2014 auzisem că s-a furat cel puțin un miliard de dolari din bănci. Că ceva nu-i curat cu privatizarea Aeroportului Național Chișinău.

Aflasem de monopolizarea puținelor sectoare profitabile ale economiei naționale de un singur oligarh care se îmbogățește pe seama lor cu prețul stagnării și prăbușirii celorlalte domenii, mai ales a businessului mic și mijlociu. Știam că același mogul și-a făcut o vacă de muls din întreprinderile de stat „Moldtelecom”, „MetalFeros”, „Air Moldova”, așa cum anterior și-a făcut din justiție și alte instituții ale statului o bâtă pentru țeasta oponenților politici.

Cu toate acestea, în loc să ia măsuri pentru a preveni și a opri răspândirea cangrenei, impostura politică de la putere a continuat să aplice organismului național, cu o încrâncenare demnă de o cauză mai bună, noi lovituri care au condus la manifestări amenințătoare de viață pentru statul Republica Moldova, provocându-i un fel de șoc septic. Nu e de mirare că în aceste împrejurări lumea a ieșit la proteste ce nu contenesc nici astăzi, chit că organizatorii lor erau de asemenea suspectați de anumite jocuri politicianiste.

Încolțit din toate părțile de societatea civilă, mass-media, lumea sărăcită, antreprenoriatul exasperat și partenerii de dezvoltare dezamăgiți, cel care ține pâinea și cuțitul în Republica Moldova a ieșit la înaintare pentru a-și evidenția puterea, dar până la urmă și-a arătat doar slăbiciunea.

În urma gafelor comise, Plahotniuc, deși se retrăsese deliberat din Parlament pentru a se ascunde de ochii lumii, s-a ales cu un rezultat diametral opus. Numele lui a ajuns pe buzele liderilor și analiștilor politici occidentali care acum îl arată cu degetul, acuzându-l de uzurparea criminală a puterii de stat în Republica Moldova.

Păpușarul s-a expus lamentabil odată cu fulgerătoarea ridicare a imunității parlamentare a liderului PLDM și ulterioara arestare a acestuia. De atunci încoace a început alunecarea pe tobogan a Păpușarului. Pentru el, orice mișcare pe care o face acum în efortul disperat de a împiedica prăbușirea sa în hău nu face decât să-i accelereze căderea.

Demiterea dementă a Guvernului Streleț, promisiunea mincinoasă că un nou cabinet va fi instalat într-o săptămână-două, despuierea umilitoare a PCRM-ului de 14 deputați pentru a imita formarea unei coaliții proeuropene, încercarea hazardată a Păpușarului de a ajunge prim-ministru pentru a ieși la lumina zile din obscuritatea sa suspectă au arătat că regele culiselor din teatrul nostru de marionete politice este gol și nu mai amăgește pe nimeni. Nici măcar pe propriii ortaci, necum pe ostaticii săi.

Nu citim în stele și nici nu ghicim în globul de cristal ca să spunem când se va rostogoli în prăpastie sistemul oligarhic cu tot cu făuritorul său. Vom constata doar că, după cum în tot răul este și un bine, în acest an-catastrofă 2015 s-au întâmplat și evenimente dătătoare de speranțe.

Semne și previziuni pentru 2016

1.Revigorarea mișcării unioniste în Basarabia și trezirea interesului general românesc pentru reîntregirea națională.

2.Dispariția oricărui contact geografic cu Moscova în urma confruntării ruso-ucrainene, ceea ce ne scoate chiar prin forța lucrurilor din sfera de influență a fostei metropole și scoate din calcul orice opțiune estică pentru Republica Moldova.

3.Activarea scutului de la Deveselu ne pune la adăpost de orice agresiune rusească.

4.Demonstrația de forță a poporului care, prin proteste viguroase și încă vii, dovedește că este capabil să se mobilizeze în momente cruciale pentru a elibera statul din captivitatea oligarhică.

5.Susținerea pe față din partea României și a celorlalți aliați occidentali a luptei sociale împotriva cleptocrației de la Chișinău.

6.Ieșirea PLDM-ului din întunericul complicității oligarhice, fapt care a zădărnicit instalarea unui nou sat potemkinist menit să ascundă confiscarea puterii de către Plahotniuc.

7.Rezistența președintelui republicii care a denunțat în fața corpului diplomatic occidental acreditat la Chișinău șantajul oligarhului și s-a opus in extremis tentativei acestuia de a-și legitima puterea uzurpată.

8.Numirea lui Ion Sturza candidat pentru funcția de premier, fapt care, dincolo de șansele infime de învestire, readuce la Chișinău un lider de opinie capabil să coaguleze în jurul său electoratul proeuropean rămas orfan în urma sucombării lente a partidelor tradiționale.

9.Reintrarea în politică a Maiei Sandu care, datorită reputației sale, poate trage după sine o clasă politică nouă, de tip european, pe care societatea o așteaptă acum sub stindardele sale.

10. Relația bună dintre Ion Sturza și Maia Sandu poate conduce la crearea unui tandem politic redutabil care va uni segmentul de centru-dreapta în cazul unor alegeri anticipate.