STUDIU // Gena Divorțului: (in)fidelitate, relații de cuplu sau iubiri subversive

Întâlnirea cu Gena Divorțului! Iată ca ADN-ul face diferența și în materie de (in)fidelitate, relații de cuplu sau iubiri subversive!

Câte nu s-au spus despre sărmana Liz Taylor, cu ale sale nenumărate căsătorii şi divorţuri! Diva cu ochi violet a avut la activ opt căsnicii, șapte soţi şi șapte divorţuri. Diferenţele dintre cifre sunt date de faptul că diva a recidivat cu unul dintre parteneri – cel mai celebru dintre ei, actorul
legendar Richard Burton, cu care viaţa conjugală a semănat, deloc întâmplător, cadru cu cadru aproape, cu unul dintre filmele în care cei doi au excelat împreună – „Îmblânzirea scorpiei” (1967).

În plus, unul dintre soţii mai puţin semnificativi, producătorul Mike Todd, nu a apucat să se vadă cu actul de divorţ în mână, ci doar – la figurat – cu cel de deces. (Se ştie, însă, cu siguranţă că nu Liz l-a băgat în pământ, ci un avion care s-a încăpăţânat să se defecteze în zbor.) În rest, Conrad Hilton, Jr., Michael Wilding, Eddie Fisher, John Warner sau Larry Fortenski, cu toate diferenţele de situaţie, au însemnat tot atâtea relaţii ratate.

Chestionată asupra acestui aspect, Liz Taylor a răspuns cu nonşalanţă: „Chiar nu ştiu ce mă tot împinge să divorţez! Probabil, e un drăcuşor în mine care mă pune să fac asta! Sau, eu fiind de modă veche, am continuat să cred că de câte ori vrei să ai o relaţie cu cineva trebuie să te măriţi cu acea persoană…”.

Ei, bine, în sfârşit, chiar dacă postum, lui Elizabeth Taylor i se face un pic de dreptate. Cercetătorii suedezi par să fi identificat acel demon interior care a determinat-o pe actriţă să-şi finalizeze ariajele prin divorţuri.

Drăcuşorul ar fi, de fapt, o genă, temeinic şi implacabil înscrisă în ADN, codul care ne guvernează viaţa. Profesorul Hasse Walum a coordonat un studiu laborios efectuat – de un colectiv de specialişti de la prestigiosul Institut Karolinska – pe 1.800 de cupluri, concluzia fiind că femeile care moştenesc aceste gene au şanse foarte mici de a se căsători şi inter relaţionează mult mai greu cu bărbaţii. Chiar în cazurile în care ele ajung să se căsătorească, aceste discipole involuntare ale lui Liz Taylor prezintă un risc crescut cu până la 50% de a avea o relaţie instabilă, zbuciumată chiar, plină de certuri, comparativ cu femeile care nu posedă această genă.

Conform specialiştilor suedezi, gena face ca aceste femei să posede şi să proceseze – corect sau deficitar – oxitocina, un hormon care are rol determinant în stabilirea relaţiilor interumane, fiind generat încă din momentul preludiului sexual.

Hormonul este procesat şi produs în mod natural de unele femei în timpul naşterii şi al alăptării, asigurând şi stabilirea unei legături mult mai profunde între mamă şi bebeluş. (Se pare că ar exista şi o legătură între procesarea oxitocinei şi autism. )

Pe o perioadă de cinci ani cât s-a desfăşurat studiul, cercetătorii au analizat familii şi parteneri aflaţi în relaţie de cuplu, ei observând că femeile care deţin această genă au avut dese crize maritale sau de convieţuire, dintre cele mai grave. Partenerii lor au fost mai puţin satisfăcuţi de relaţie în comparaţie cu cei din cuplurile aşa-zicând normale luate în calcul. Se pare că s-au descoperit dovezi clare care arată că oxitocina joaca un rol important în stabilirea legăturilor între oameni, precizându-se în acelaşi timp că variaţiile genei receptorului de oxitocină influenţează foarte puternic relaţia dintre parteneri.
Aceeaşi echipă de cercetători a identificat, acum patru ani, şi varianta masculină a genei divorţului. În cazul bărbaţilor, creierul consumă vasopresina, substanţa care afectează disponibilitatea acestora de a fi dedicaţi unei relaţii şi de a fi fideli partenerelor lor.

Sursa: tabu.ro