EXPLICAȚIE // Stilul nou vs. stilul vechi

Decizie // La finele anului 2013, Parlamentul a hotărât că 25 decembrie este „zi de sărbătoare”

25 decembrie sau 7 ianuarie. Crăciun pe stil vechi sau Crăciun pe stil nou. Aceasta este dilema moldovenilor când vine vorba despre sărbătorile de iarnă. Astfel, optează pentru ambele variante și își petrec mai bine de jumătate de lună la festivități și petreceri. Mai multe despre stilurile și obiceiurile de iarnă ne spune consultantul științific la Sectorul Folcoristică al Institutului de Filologie din Chișinău, Nicolae Băieșu.

„În sfârșit, trecem la stilul nou așa cum e în toată Europa. Multe decenii la noi s-a păstrat tradiția slavilor orientali, dar nu este bine, nu este adevărat. Acum revenim. Cred eu că și datorită domnului primar al municipiului Chișinău, Dorin Chirtoacă, trecem la marcarea sărbătorilor pe stil nou”, menționează folcloristul.

Unii - „pe vechi”, alții - „pe nou”

Deși mulți moldoveni au trecut la celebrarea sărbătorilor „pe nou”, unii mai păstrează cu sfințenie ritul vechi. Este vorba de o mare parte a populației din R. Moldova, dar și românii din Ucraina (reg. Cernăuți, Odesa, Nicolaev ș.a.), din Federația Rusă (țin. Krasnodar). În schimb, pe stil nou sărbătoresc o serie de sate românești din preajma Prutului. „Explicația este că aici, în anii 1918-1940, au activat mulți preoți învățători veniți din dreapta Prutului, care au influențat trecerea la stilul nou, ca în toată România”, adaugă cercetătorul. În aceeași țară se celebrează sărbătorile de iarnă în două perioade diferite.

Sărbători de iarnă. Bis!

Mai grav este faptul că sunt și din cei care sărbătoresc de două ori. „Nu există asemenea ciudățenii nicăieri în lumea creștină”, constată folcloristul. Doar slavii răsăriteni și moldovenii ascultători de Patriarhia Moscovei au creat această tradiție. Este, însă, și o urmare a unui mare paradox. Conform unei hotărâri confuze, ani la rând s-au oficiat după stilul nou toate sărbătorile civile tradiționale, inclusiv Anul Nou la 1 ianuarie, așa cum și Ziua Internațională a Femeii la 8 martie.

„S-a procedat anapoda. În timp ce biserica și majoritatea populației țineau postul Crăciunului, hotărârea nominalizată recomanda să facem Revelionul cu bucate de frupt, băutură alcoolică, veselie. Apoi, continuam să postim încă o săptămână și după aceasta marcam Crăciunul (tot oficial, la 7 ianuarie)”, spune Nicolae Băieșu în cartea sa Obiceiurile și folclorul sărbătorilor de iarnă.

„Vom trece la stilul nou”

Cu toate acestea, în 2009, Guvernul a declarat data de 25 decembrie „zi de odihnă”, iar la finele anului trecut, Parlamentul a hotărât ca aceasta să fie „zi de sărbătoare”. Cercetătorul consideră că „în cinci-zece ani, vom trece la stilul nou”. Este necesară o perioadă de tranziție.

„Copiii din țările occidentale vin în vacanță conform stilului nou, dar aici mamele lor care sărbătoresc Crăciunul la 7 ianuarie îi hrănesc cu cartofi și murături. Este neplăcut”, spune folcloristul. Studenții basarabeni care învață în România, dar și în alte țări, au vacanță anume în perioada în care sărbătorile se marchează pe stil nou. Astfel, „și copiii, și cei maturi înțeleg că trebuie să trecem la acest stil și așa va fi”, specifică etnologul.

„Bijuteriile” folclorice

Indiferent de stil, unele dintre cele mai frumoase obiceiuri sunt creațiile folclorice, precum colindele și urăturile specifice sărbătorilor de iarnă. „Cele mai frumoase tradiții de Crăciun se păstrează în raioanele sudice și raioanele care se află acum pe teritoriul Ucrainei. Sunt sate în care persoanele vârstnice cunosc până la 25 de colinde. Aceasta este o bogăție nemaipomenită”, remarcă Nicolae Băieșu. În regiunea de centru mai puțin s-au păstrat tradițiile. La nord, însă, este dezvoltat teatrul popular haiducesc.

Cercetătorul mai spune că „în prima zi din an, în majoritatea raioanelor se merge cu Semănatul, doar în raioanele sudice este specifică Sorcova”. În general, pe teritoriile românești se cunosc peste 160 de colinde. Cu toate astea, fiecare poate observa că cetele de colindători și urători nu mai sunt ca altădată, iar unele tradiții devin istorie.