Marea vânătoare engleză

Antidot

Este a treia zi a nou-născutului 2014 și felul în care se mișcă lucrurile - lent de tot aici, în Toscana italiană, unde m-a prins trecerea dintre ani (italienii rămân fideli tradiției și... artei de dolce far niente); ceva mai rapid acasă (cel puțin, așa pare din ceea ce văd eu pe Internet), până se intră într-o nouă rundă de petreceri, „pe vechi” - îmi confirmă o dată în plus că Revelionul nu este decât o iluzie pe care ne-o creăm cu bună știință și în al cărei joc ne prindem de bunăvoie și nesiliți de nimeni, transformând în sărbătoare o ordinară succesiune a timpului. Dar așa, probabil, sunt făcuți oamenii - au nevoie și de sărbători, și de repere temporale, ca să știe cum și dacă merg mai departe...

O victorie politică firească și o realitate „imposibilă”

Un astfel de reper a reprezentat venirea anului 2014 pentru cetățenii români și bulgari - din 1 ianuarie, pentru ei au fost ridicate toate restricțiile de pe piața europeană a muncii. A fost un drum lung, dacă e să ne amintim că cele două țări au aderat la Uniunea Europeană exact acum șapte ani, respectiv, cel puțin la modul teoretic, românii și bulgarii au (ar fi trebuit să aibă) dreptul de a munci în oricare dintre cele 28, între timp, țări membre ale UE încă din 2004. Astfel, faptul că la acest 1 ianuarie Bruxellesul nu s-a mai lăsat influențat de isteria franco-olandezo-britanică etc. la acest subiect este, pentru București și Sofia, o adevărată victorie politică. Mai ales că Schengenul se tot amână.

Se pare, însă, că această victorie politică firească este o realitate „imposibilă” pe care cei obișnuiți ca mereu să fie „așa cum vreau eu” nu pot și nu doresc să o accepte. Nici în ruptul capului... Iar cel mai mult excelează la acest capitol britanicii. Am văzut-o - și am râs - pe durata anului trecut, când campaniile anti-România și anti-Bulgaria apăreau cu o regularitate de invidiat în mass-media din Regatul Unit. O vedem, la limita absurdului, și acum, când presa britanică, cot la cot cu politicienii, au declanșat o adevărată vânătoare de fantome pe aeroporturile londoneze. Doar că fantomele întârzie să apară...

Ceața de pe Canalul Mânecii, la limita absurdului...

Își dau oare seama de acest absurd cei care, în loc să serbeze împreună cu familiile lor în noaptea de Revelion, au stat de pândă pe principalul aeroport londonez, Heathrow, la marea vânătoare engleză de români și bulgari? Și care au trebuit să revină în redacții cu traista goală... Își recunosc oare propria stupiditate cei care, în oala invadatorilor, bagă și „hoarda” de „patru milioane de locuitori ai Republicii Moldova”, precum scria recent tabloidul „Daily Mail”?

Să fie oare ceața lăsată pe Canalul Mânecii atât de densă, încât colegii noștri britanici să nu poată face o minimă documentare ca să afle niște lucruri elementare: Republica Moldova nu mai are de mult patru milioane de locuitori, iar dintre cei care prezintă un eventual „pericol” jumătate sunt deja în Europa, inclusiv punând umărul la menținerea economiei engleze, iar jumătate sunt fie prea tineri, fie prea bătrâni ca să muncească. Și, în definitiv, să le fie oare memoria atât de scurtă încât să fi uitat cum viața a risipit tot de ei creatul, începând cu anul 2004, mit al instalatorului polonez/lituanian (alegeți ce vă place), care i-ar fi fugărit pe „specialiștii englezi în domeniu” de prin băile Albionului. Nu zic că acest instalator nu a existat chiar deloc, dimpotrivă. Știu însă că fără de el britanicilor le-ar fi fost mult mai... greu. Căci, așa cum anunță, mai nou, un spot publicitar pentru tehnica sanitară, o fi începând el ziua cu o cafea bună, dar dacă nu treci pe la baie înainte de asta, e tare greu...

Becul trebuie să ardă și la Chișinău

Dincolo de aspectele hilare ale situației, evident că problema nu va fi epuizată cu una, cu două. Dimpotrivă, ea va fi repusă încă de multe ori pe tapet în acest an electoral atât la nivel comunitar, cât și în multe dintre țările membre ale UE.

Totodată, această nouă piatră de încercare pentru Uniunea Europeană - chiar dacă, la prima vedere, nu ne afectează la modul direct - ar trebui să fie un semnal de alarmă și pentru clasa politică de la Chișinău. Bineînțeles că nu în chestiunea deschiderii pieței muncii europene pentru cetățenii Republicii Moldova - acest „pericol” nu ne paște, deocamdată. Care e garanția însă că, încercând să răspundem iminentelor și inevitabilelor atacuri din partea Rusiei atunci când se va apropia „ora zero” pentru semnarea Acordului de Asociere sau ridicarea regimului de vize, nu ne vom pomeni cu vreo surpriză și din partea englezilor & Co.? Becul trebuie să se aprindă - și cred că arde deja...

...În ceea ce-i privește pe ziariștii britanici, i-aș sfătui să-și ia o vacanță mai spre sud. În Italia, bunăoară. Aici, românii și bulgarii muncesc legal deja de șapte ani. Și lumea tot demult a înțeles că cine are de muncit, muncește. Cine nu... nu te salvează nicio restricție. De aceea, în aceste zile, italienii nu vânează fantome, iar buletinele de știri încep cu predica Papei și cu starea lui Michael Schumacher. Pentru ei asta contează acum. De aia și sunt (puțin) mai fericiți.