Enigma „Berkut”-ului și geopolitica de la „Euronews”

Antidot

Oricine urmărește ceea ce se întâmplă la Kiev își amintește și de 7 aprilie 2009 de la Chișinău - imaginile cu geamuri sparte, pietre aruncate de către provocatori mascați, explozii de petarde și oameni însângerați sunt încă foarte vii în memorie.

Cine l-a „lucrat” pe Ianukovici?

…Mie „7 aprilie” mi-a revenit în memorie încă sâmbătă, când pe internet au apărut primele imagini cu polițiștii de la „Berkut” (trupe cu destinație specială) lovind cu bestialitate în protestatarii semiadormiți de pe Euromaidan. Ziua de duminică și cei circa o jumătate de milion de ucraineni ieșiți în stradă ca să protesteze față de conducerea trădătoare ce le-a furat visul european a amplificat senzația de deja vu. Și-a spus cuvântul și numărul mare de victime - peste 230 de răniţi, inclusiv 100 de poliţişti, dar și zeci de jurnaliști reprezentând media ucrainene și internaționale, care au simțit pe propria piele tandra mângâiere a bastoanelor celor de la „Berkut”.

Cu certitudine, nu sunt singura care m-am întrebat dacă Puterea de la Kiev a fost într-atât de naivă încât să nu știe în ce va degrada intervenția „Berkut”-ului. Mai curând… Viktor Ianukovici a fost „lucrat pe la spate”. Cum a fost cândva „lucrat”, tot de „ai săi”, „al nostru”… Până și presa din Ucraina nu crede că Puterea ar putea fi „chiar atât de proastă” și, mai curând, admite că „Berkut”-ul este rezultatul confruntării, inclusiv la nivel de politică de cadre, dintre gruparea pro-europeană și cea pro-moscovită din anturajul președintelui ucrainean. „Dar ce a fost ori ce am vrut să fie - adică, cine a dat ordinul -, noi nu vom ști-o poate niciodată…”. Și puțin probabil să vom afla noi. Actuala revoluție ucraineană, ca și alte revolte de acest gen, mai vechi sau mai noi, ca și „7 aprilie 2009” la noi, va avea propria sa enigmă. Precum va avea și propriile sale decepții - dar pe moment finalitatea contează…

Apocalipsa în desfășurare

Tot duminică, în timp ce butonam tastele de la telecomandă, încercând să înțeleg cine, ce, cum și de ce în capitala ucraineană, am resimțit unul dintre cele mai acute sentimente trăite la început de aprilie 2009 - cel de izolare informațională. Și asta chiar dacă situația de azi de la Kiev nu este nici pe departe trasă la indigo de pe cea din 2009 de la Chișinău, iar postul public ucrainean nu a arătat, în loc de proteste, baletul „Lacul Lebedelor” sau documentare despre înmulțirea hipopotamilor… În plus, internetul a salvat ceea ce nu au putut asigura televiziunile. Și-atunci?!.

Și-atunci… ce face tatăl meu, care nu are treabă cu internetul, precum nu au treabă cu rețeaua globală 90 la sută din satele acestei țări, iar singurul post cu acoperire națională care ajunge la el este ORT? Nu zic, el se uită și la știrile făcute de ai noștri, pentru ora 21.00, dar la ce talent într-ale manipulării au „emisarii” din turnul Ostankino, care vin imediat după, toată lucrătura celor dintâi se surpă.

O dovadă - deloc singulară - este reportajul despre protestele de la Kiev pus pe post de ORT duminică seară. Tonalitatea de război alternează cu sintagme ironice la adresa ucrainenilor care, iată, „vor să devină în regim de urgență europeni”, iar blamarea nesemnatului, la Vilnius, Acord de Asociere, precum și a „nesimțiților” de comisari europeni care „fac apel la nesupunere față de actuala guvernare”, este intercalată cu justificarea acțiunilor celor de la „Berkut”. „Apocalipsa ucraineană”, pe care au tot anticipat-o și… invocat-o în ultimele luni mediile rusești, este în plină desfășurare! Și aceeași atitudine - citește: manipulare și dezinformare - mustește din reportajele celorlalte televiziuni rusești transmise pe teritoriul nostru.

Spațiul informațional, o rană veche

Problema spațiului informațional din Republica Moldova este ca o rană veche care, chiar dacă nu o resimți pe timp de vară, începe să te roadă imediat cum se lasă frigul și umezeala. Poate că greșesc și absolutizez, dar, în acest context, mi se pare că Ucraina rezistă mai bine decât noi acestui război mediatic rusesc. Cum vom rezista noi atacurilor care se vor înteți proporțional cu avansarea noastră spre UE, mi-e și teamă să mă gândesc… Că până găsesc eu „Euronews”-ul în pachetul meu de la „Moldtelecom”, plasat hăt pe poziția nr. 600 (așa și nu am înțeles de ce, la acest operator, nu poate fi schimbată ordinea canalelor), alții renunță și să-l caute.

Apropo de „Euronews”. Colega Alina Radu remarca încă în 2011, cu probe pe masă, că știrile în limba rusă, difuzate de acest canal paneuropean, sunt cumva mai „speciale” decât știrile din celelalte 13 grile lingvistice. Cumva mai… „adaptate intereselor geopolitice ale Rusiei”. Nu știu ce și dacă s-a schimbat între timp, doar că, duminică după-amiază, în transmisiunile live de pe internet la Kiev explodau petarde, iar la „Euronews” strălucea soarele și ucrainenii mai că se iubeau ca frații.