SONDAJ // Cum își imaginau R. Moldova peste 27 de ani deputații din primul Parlament care au semnat Declarația de Independență: „Numai nu visul urât care este R. Moldova azi”

Independența R. Moldova, ca o etapă intermediară în procesul Unirii cu România. Așa gândeau majoritatea deputaților din primul Parlament al R. Moldova care au semnat, pe 27 august 1991, Declarația de Independență a republicii, chestionați de Ziarul NAȚIONAL la 27 de ani de atunci.

În 1991, Declarația de Independență a R. Moldova era semnată de 278 de deputați, în timp ce sute de mii de oameni erau în Piața Marii Adunări Naționale, participanți la Mișcarea de Renaștere Națională.

Actul original care atesta „nașterea” acestui stat a ars în timpul protestelor din 2009 de la Chișinău, lucru care a dat de bănuit multora. Deputații din primul Parlament au mai semnat un document identic în 2010.

Ziarul NAȚIONAL a întrebat mai mulți deputați din primul Parlament cum își imaginau R. Moldova peste 27 de ani, atunci când își puneau semnătura pe Declarația de Independență, la 27 august 1991?

Vasile Nedelciuc, membru al Prezidiului primului Parlament, președinte al Comisiei parlamentare pentru relații externe, unul dintre autorii Declarației de Independență: „La putere s-au perpetuat continuu, până astăzi, reprezentanții vechii nomenclaturi”

Foto: IPN

„Atunci când am semnat Declarația de Independență, credeam că independența R. Moldova este necesară în primul rând pentru recâștigarea identității naționale de către întreaga populație a R. Moldova, apariția unei generații care va atenua neînțelegerile din societate și va crea o majoritate dornică să accepte Unirea cu România sau, în cel mai rău caz, o aderare la Uniunea Europeană. Îmi imaginam că, în 15 – 20 de ani, acest lucru va fi posibil.

Spre regret, acest lucru nu s-a întâmplat din varii motive. În primul rând, pentru că populația majoritară a R. Moldova, fiind manipulată și neînvățând istorie națională în școli, neavând o intelectualitate care ar fi fost adaptată la nivelul de cultură și civilizație românească și europeană, a fost ușor manipulabilă și la putere s-au perpetuat continuu, până astăzi, reprezentanții vechii nomenclaturi, cu mici excepții.

Faptul că am avut în fruntea țării șefi de stat, șefi de Guvern, președinți de Parlament, miniștri de Externe, ambasade - cele mai importante funcții, conduse de nomenclatură, nu a făcut Moldova credibilă în afară, nu a asigurat elaborarea unei strategii pe termen mediu și lung pentru ca occidentalii să creadă în viziunea asta și s-o sprijine, nu a dat posibilitatea creării unei alternative autentice la guvernare. Adică, nu s-a dat voie să crească lideri politici autentici.

Serviciile speciale, securitatea, procuratura, organele de anchetă au servit nu R. Moldova, nu țara, ci partidele aflate la guvernare, de fapt, vechea nomenclatură. Aceștia au folosit aceste instituții pentru a strânge informații compromițătoare împotriva tuturor celor care reprezentau un pericol pentru ei. Nu au dat voie să crească o clasă politică adevărată, au fost atacați toți cei care veneau cu idei sau erau capabili să mobilizeze anumite segmente ale populației și, în felul acesta, nu avem până astăzi partide autentice, dar avem niște SRL-uri.

Astăzi avem o țară care în continuare nu are o viziune clară pentru viitor. Identitatea națională este pusă la îndoială de importante segmente ale populației.

Independența servește astăzi clanurilor care controlează fluxurile financiare și capitalul, afacerile oneroase ce le dețin; cercurilor influente din administrație, instituții publice, economie care nu-s performante, nu sunt în stare să se adapteze standardelor noi folosite în societățile democratice; politicienilor, iarăși neperformanți, care într-o Românie întregită sau în UE nu vor mai putea să rămână parlamentari, demnitari; moldoveniștilor, grosul cărora nu are prea multă carte, mai cu seamă românească, cărora le convine să fie cu rușii, aceia au nevoie de ei din considerente imperiale și, necunoscându-le limba, nu-și dau seama cât de deștepți sunt și, astfel, se simt și ei vajnici și nujnici”.

(Mai multe declarații ale lui Vasile Nedelciuc cu referire la anii de după independența R. Moldova le veți puteți citi într-un interviu care va fi publicat în scurt timp pe site-ul Ziarului NAȚIONAL)

Pintilie Pârvan, deputat de Cantemir, membru al Comisiei pentru autoadministrare locală și economie locală în primul Legislativ, președintele Asociației „Parlamentul-90”: „Ne-am gândit la o independență temporară, după care să fie reîntregirea neamului. Atunci n-a fost gata nici partea română, nici noi nu eram gata”

„Dacă citiți atent Declarația de Suveranitate și Declarația de Independență, ele sunt practic identice, numai că pe prima am aprobat-o în 1990 și pe cealaltă - peste un an. În prima am oferit prioritate alegerilor autohtone, am scris despre cetățenie, relațiile diplomatice, iar Declarația de Independență este o continuitate.

Ne-am închipuit atunci că o să fie cu mult mai multe și mult mai bine peste câțiva ani. Spre regret, avem ceea ce avem.

Personal, eram și atunci și sunt și acum pentru Unirea cu România. Credeam că Declarația de Independență va fi una temporară, fiindcă acolo se vorbește că suntem un stat liber și independent, liber să-și hotărască problemele fără amestec din afară, ținând cont de istorie ș.a.m.d. Dacă citiți mai atent, o să vedeți că ne-am gândit la o independență temporară, după care să fie reîntregirea neamului. Atunci n-a fost gata nici partea română, nici noi nu eram gata. Republica era practic despărțită în trei, era și Găgăuzia, și Transnistria, ne gândeam că vom reunifica țara. Dar…

Acum trebuie să ne urmăm idealul de europenizare, să aderăm la UE și, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Și așa, paralel, se va face și Unirea”.

Andrei Țurcanu, deputat de Căinari, membru al Comisiei pentru relații externe din primul Parlament: „R. Moldova nu are, ca stat independent, nicio șansă. Independența este un eșec total”


Foto: Europa Liberă

„Numai nu visul urât care este R. Moldova azi. Îmi imaginam că peste cinci, maximum zece ani, facem Unirea. Multe au încurcat. În primul rând, jegul acela sovietic care stă adânc în populația noastră, inclusiv în clasa politică. Nu trebuie să facem diferență că poporul ar fi într-o parte și politicienii în alta. Nu, politicienii tot de acolo au venit.

R. Moldova nu are, ca stat independent, nicio șansă. La început exista o șansă, dar, în acești 27 de ani, la putere s-au perindat toate partidele, de la extrema stângă la dreapta. Și toate au arătat totală incapacitate de asanare a unui stat.

Independența este un eșec total. Acum ar trebui un program bine gândit de reunificare. Dar, din păcate, cu clasa politică pe care o avem, cu perspectivele care se deschid, nu văd nicio rezolvare a problemei. Cum ne salvăm? Făcând fiecare ceea ce poate acolo unde e locul lui, făcând cât mai bine ceea ce poate să facă”.

Olga Ojoga, deputat de Chișinău, sectorul Ciocana, în anii 1990 - 1994: „Eu personal am îndeplinit dorința bunelului meu, Sava Ojoga, care participa în viața obștească atunci când Sfatul Țării a votat Unirea”


Foto: Flux

„Nu exista atunci să ne imaginăm ce va fi peste 13 sau 29 de ani. Pur și simplu, eu am vrut ca noi să fim exact ceea ce am semnat – independenți. Eu am absolvit fizica și matematica și știu că independența este ceva relativ, dar am vrut să facem un pas spre independență. Înțelegeam că aceasta nu se realizează în jumătate de oră.

Eu personal am îndeplinit dorința bunelului meu, Sava Ojoga, care participa în viața obștească atunci când Sfatul Țării a votat Unirea. Pur și simplu, am prelungit ceea ce au vrut el să facă, dar și moșul meu, Haralampie Ojoga, care a fost consultant juridic în Sfatul Țării. În 1991 s-a făcut primul pas spre, dar mai departe… nu se întâmplă cum dorim noi.

Unde am ajuns? Slavă Domnului, că putea să fie și mai rău. A fost și anul 1992 (războiul din Transnistria – n.r.) și cine știe ce mai putea să fie. Am ajuns unde am ajuns. Acum depinde de cei mai tineri ce vor face. Noi, foștii deputați, suntem deja în vârstă”.

Victor Pușcaș, vicepreședinte al Parlamentului în acea perioadă, ulterior, în perioada 2001 – 2007, fiind președinte al Curții Constituționale: „În 27 de ani, R. Moldova nu a fost condusă mai rău ca multe alte state europene. Tot ce are Germania ca stat, are și R. Moldova”


Foto: Moldpres

„Atunci când mi-am pus semnătura, îmi imaginam că peste 27 de ani și peste 227 de ani R. Moldova va fi un stat suveran și independent.

În acea perioadă, nimeni nici nu crâcnea despre Unire. Asta pe urmă, acum au apărut aceste idei. Atunci, toți deputații doreau suveranitate și independență re-a-lă.

Că pleacă lumea din Moldova? Din România au plecat 17% din oameni. Asta nu înseamnă că România nu există. Și din alte țări tot așa. A căzut cortina de fier și bineînțeles că s-a început migrația populației. Am citit undeva un sondaj că 12% din moldoveni s-au întors înapoi anul acesta.

Nu-i chiar așa că, chipurile, R. Moldova nu s-a realizat ca stat, că-i țărișoară, astea-s niște chestii pur politice. În 27 de ani, R. Moldova nu a fost condusă mai rău ca multe alte state europene. Da, am fi vrut ca să fie mai bine, ca să fie la conducere oameni mai pregătiți, dar din 2009, când s-a început partajarea funcțiilor și s-a introdus control politic asupra instituțiilor statului de către actualii democrați, iată acestea-s cele mai mari probleme care au dus la situația de azi.

Populiștii care spun că R. Moldova nu a devenit stat fac politică de prost gust. Tot ce are Brazilia ca stat are și R. Moldova, ce are Germania ca stat are și R. Moldova, ce are America… numai că e altceva, e alt nivel de pregătire, altfel de economie, cultură, dar toate criteriile există.

Rămâne numai ca noi să ne dumirim și să lăsăm la o parte lucrurile acestea care sunt ieșite din comun și care ne dispersează. Unionismul, de exemplu. Nu noi l-am adus, nu majoritatea moldovenilor au adus al doilea Crăciun, a doua Mitropolie, a doua limbă. Majoritatea de aici trăiește astăzi cu tot cu altfel de idei. Trebuie de construit”.

Nicolae Misail, deputat de Chișinău, sectorul Ciocana, membru al Comisiei pentru publicitate și mijloace de informare în masă în primul Parlament: „Dacă o să citiți Declarația de Independență, o să vedeți că acolo transpiră spiritul reîntregirii Țării. Acasă înseamnă în Țară, la un loc cu toți românii”


Foto: Europa Liberă

„Personal, atunci când mi-am pus semnătura pe Declarația de Independență îmi imaginam Moldova acasă. Așa cum am scris și în platforma mea de candidat la funcția de deputat. De altfel, acesta este unicul punct rămas neîndeplinit, pentru că celelalte, parțial sau total, au fost realizate.

Noi nu suntem astăzi acasă, ci undeva după gard. Deci, tot acolo de unde a fost furată de marile puteri la 1812, 1940 și tot așa. Dacă o să citiți Declarația de Independență, o să vedeți că acolo transpiră spiritul reîntregirii Țării. Acasă înseamnă în Țară, la un loc cu toți românii. Nu toți românii sunt moldoveni, dar toți moldovenii sunt români. Anume moldovenii au făcut Unirea tuturor românilor. Atunci, da, îmi imaginam R. Moldova parte a României în câțiva ani. Și acum mi-o imaginez, numai nu știu în câți ani, poate la 28 de ani, poate chiar anul acesta, la 1 decembrie.

Avem o declarație a Asociației „Parlamentul-90”, înființată de circa 100 de persoane, și adunăm semnături în favoarea Unirii ca până la 1 decembrie să o înmânăm ambasadelor României, SUA, parlamentelor de la București și Chișinău.

Unirea nu s-a întâmplat, pentru că în anul 1994 s-a compromis și deturnat spiritul și ritmul transformărilor, instituirii principiilor democratice pe care noi le-am promovat în Declarația de Independență și pentru care mai multă lume a luptat la Marile Adunări Naționale, în 1989, 1990, până la 1992, când reacțiunea a început, încet-încet, să-și reia duhul pe care îl pierduse odată cu sucombarea URSS.

Au venit la putere agrarienii, Chiril Lucinschi, care a deturnat totul. Acum, dumnealui e cetățean al României, dar cândva mi-a spus, citându-l pe Gheorghe Mazilu, că cei care vor Unirea sunt „niște proști”. I-am spus cine suntem și atunci când am refăcut Declarația de Independență și am semnat-o din nou, în 2010.

Atunci, în anul 1991 sau 1992, dacă s-ar fi făcut un referendum, populația ar fi votat minimum 60 de procente pentru Unire. Dacă se vota în Parlament, procentul avea să fie cam invers, 60% împotrivă și 40% pentru.

Totuși, credeam că o să mergem încet-încet și o să ajungem unde ne-am pornit, dar a fost demisia celor patru, inclusiv Alexandru Moșanu, Vasile Nedelciuc și Valeriu Matei, în urma unei scrisori a 169 de deputați agrarieni adresate către Mircea Snegur în care scriau că, dacă nu acceptă schimbarea președintelui Parlamentului, a dlui Moșanu adică, ei pun în Parlament problema neunirii pe vecie cu România”.

Nicolae Moraru, deputat de Sângerei, membru al Comisiei pentru validare și pentru etica de deputat: „Îmi imaginam R. Moldova ca o punte între Est și Vest, un punct strategic foarte important. Pe urmă și-au dat seama și rușii și au pus gheara pe Transnistria”

„Atunci îmi imaginam R. Moldova ca o a doua Elveție din Europa. Ca o punte între Est și Vest, un punct strategic foarte important. Pe urmă și-au dat seama și rușii și au pus gheara pe Transnistria și, iată, n-o cedează nici azi.

Nu s-a întâmplat să devenim o a doua Elveție, fiindcă noi eram niște naivi, niște romantici. Eu personal eram încă un papă-lapte în politică, venit de la coarnele plugului, în perioada sovietică.

Au fost primele alegeri democratice, dar eram toți închiși într-un sistem diabolic, dictatorial, cu putere pe verticală, cu niște servicii secrete puternice, care ascultau orice mișcare… Așa am venit noi la putere, dar după și-au făcut mendrele tot aceștia. Domnul Lucinschi zicea că, dacă facem legea lustrației, rămânem fără intelighenție. Cu părere de rău, arhivele Parlamentului cu tot cu stenograme au ars, dar eu țin minte ce a spus.

Nu s-a făcut nimic cu legea asta, dar s-a făcut pe placul celor care mai sunt și astăzi la putere. Numai nu independenți, ci manipulați din altă parte”.

Vasile Șoimaru, deputat de Ungheni, membru al Comisiei pentru probleme de economie și ale bugetului: „Nici Iliescu de la București nu era de treabă, nici ai noștri, de aici, nu erau eliberați de frică”


Foto: ZdG

„Atunci nu știam ce o să fie după 27 de ani. Nu știam, dar era prea mare avântul și nu știu dacă cineva s-a gândit la ceva. Poate câțiva se mai gândeau că o să aibă loc reîntregirea neamului, dar nu s-a găsit niciunul din Parlament, nici eu n-am făcut acest lucru, să pună problema înlăturării consecințelor pactului neghiob Ribbentrop-Molotov. Din păcate.

După aceea, a mai încercat cineva să facă ceva, dar n-a mai ieșit nimic. Nici Ion Iliescu de la București nu era de treabă, nici ai noștri, de aici, nu erau eliberați de frică. Și uite așa, în ziua ceea, noi am semnat și ne-am bucurat. Dar nu a trecut mult timp și mai întâi am ajuns în CSI, iar apoi, încetișor-încetișor, am ajuns aici.

Dacă vreți să mă credeți, din independența noastră nu a rămas nimic, pentru că a venit un partid la guvernare care a cumpărat toți deputații din jur și a băgat toată independența care a mai rămas în buzunarele lor.

Moldovenii, și acei care sărbătoresc ziua armatei sovietice pe care nu o pot uita și nu o pot scoate din ei, dar și ceilalți care sărbătoresc Dragobetele, să-și înghețe la iarnă o grelkă de aceea sovietică, s-o pună pe cap și să o țină timp de 24 de ore înainte de a vota. Că după asta nu mai au niciun pic de șansă. S-o terminat totul. Pe 24 februarie, dacă mai revin hoții, s-o terminat cu republica independentă. La vot, pentru că alte metode nu există!”.