Rusia, aşa cum am cunoscut-o

Note de călătorie // Moscova, cu polițiști la tot pasul, Sankt Petersburgul - imaginea unui Petru I atins de grandomanie

În timp ce Federaţia Rusă este privită ca un duşman, după ce a impus embargo pentru vinurile moldoveneşti, vreau să (vă) vorbesc despre această ţară fără prejudecăţi şi influenţe mediatice, aşa cum am cunoscut-o recent, într-o călătorie la Moscova şi Sankt Petersburg.

Mâinile de fier invizibile

În Moscova, pe străzi e o supercurățenie un pic incredibilă şi totalitară şi nici un vagabond, nici un cerșetor. Lucruri care, evident, uimesc, mai degrabă, în sensul negativ al cuvântului. Există un control excesiv al forţelor de ordine. În Petersburg, de exemplu, am urmărit o scenă în care o maşină de poliţie s-a apropiat de un grup de tineri instrumentişti care cântau în aer liber nu departe de Catedrala Mântuitorului Însângerat, animând turiştii. După o scurtă discuţie, în câteva clipe, cântăreţii şi-au strâns instrumentele şi s-au făcut nevăzuţi. Aceşti cântăreţi ambulanţi însă dau culoare şi creează atmosfera oraşului. Nu-mi pot imagina, spre exemplu, străzile şi podurile Parisului fără ei. Aici, uite că nu se poate. Nu rareori poţi vedea agenţi ai poliţiei înarmaţi, care supraveghează ordinea publică. Prezenţa lor, la început, mi-a dat un sentiment de securitate. După câteva zile însă, am început să mă întreb de cine oare mă protejează aceşti poliţişti, unde se ascunde răuvoitorul şi cu ce scop. Întrebări, fără doar şi poate, retorice.

Peste tot în jur – blocuri masive de piatră, bulevarde largi, oameni distanţi, localuri şi magazine foarte scumpe. Potrivit unui studiu realizat de „Forbes”, Moscova este cel mai scump oraş al lumii, devansând capitale precum Londra, Tokio sau Paris. Înconjurăm de fiecare dată câteva cartiere sau mergem până la capătul bulevardului ca să găsim, în sfârșit, o trecere pentru pietoni. Nu sunt tare sigură că Moscova este un oraș pentru turiști. Mai degrabă e unul pentru mașini. Maşini luxoase.

Beneficii de CSI-işti

O parte din muzee au preţul biletelor diferenţiat. Pentru străini e de două-trei ori mai mare. Noi (eu şi camaradul meu de călătorie) le procurăm la acelaşi preţ ca şi cetăţenii ruşi, pentru că suntem din CSI. Muzeele sunt pur şi simplu copleşitoare prin numărul şi valoarea exponatelor. E suficient să amintesc doar Ermitajul, cu ale sale 65 de mii de piese expuse în 350 de săli, şi altele 2,7 milioane de piese pe care le păstrează în rezervele sale, fiind considerat unul dintre cele mai importante muzee de artă din lume. Pe scurt, cred că mi-am făcut preaplinul de muzee. Pentru un timp, nici nu vreau să aud de ele, chiar dacă mi se oferă intrarea gratis.

M-am simţit confortabil să înţeleg ce se vorbeşte în jur şi, în acelaşi timp, nimeni să nu înţeleagă ce vorbim între noi. Se spune că sunt tare mulţi moldoveni în Rusia, dar, probabil, nu la expoziţii şi nu în muzee.

Vieţi sacrificate în numele creaţiei

Sankt Petersburgul e un oraş plin de literatură. Fiecare al treilea edificiu/clădire/casă are referinţe culturale. E un oraş fascinant cu numeroasele sale canale în stil veneţian (de aici provenindu-i şi supranumele de „Veneţia Nordului”), cu parcurile şi grădinile sale à la française, cu podurile sale ridicate după miezul nopţii pentru a permite navelor să traverseze oraşul, cu oraşele sale satelit (Peterhof, Ţarskoe Selo, Kronstadt ş.a.), cu grandioasele sale catedrale şi biserici... Dar fascinaţia nu durează decât până în momentul în care afli că, de fapt, e un oraş înfiinţat pe un teren plin de mlaştini, cu vieţile sacrificate ale şerbilor aduşi aici de către ţarul Petru I care avea un vis: să construiască un oraş european.

Catedrala „Sfântul Isaac” din Petersburg are una dintre cele mai mari cupole din lume. E o construcţie impunătoare prin proporţiile sale. O singură coloană din cele câteva zeci, care susţin catedrala, cântăreşte nici mai mult, nici mai puţin decât 108 tone. Impresionant, nu? Mult mai impresionant însă, decât aceste dimensiuni uriaşe, mi se pare faptul că, pentru a polei cu aur interiorul catedralei (am să păstrez discreţie în ce priveşte cantitatea de aur), au murit 60 de oameni intoxicaţi cu mercur.

Motive de mândrie şi pisici

Peste tot în Sankt Petersburg m-a urmărit imaginea unui Petru I atins de grandomanie. Altfel, cum să-mi explic uriaşele palate, edificii şi proprietăţi care-i aparţineau? Localnicii, am impresia, au un complex de inferioritate. Când prezintă oraşul turiştilor, pun accent pe asemănările acestuia cu Veneţia, cu Amsterdamul, sperând să le trezească astfel un plus de simpatie.

Pisicile au devenit un fel de simbol al Sankt Petersburgului. Pe vremea lui Petru I, când oraşul a fost invadat de şobolani, acesta a adus din Kazan mai multe pisici de rasă care îi păzeau palatele. Astăzi, aici poţi vizita un muzeu al pisicilor (vii), printre care se află şi câteva reprezentante veterane, care au păzit de rozătoare, la vremea tinereţii lor, Ermitajul. A devenit o tradiţie, în fiecare an, în toamnă, să se organizeze un festival al pisicilor. Nu e de mirare să vezi în catedrale câte o pisică plină de respect, la loc de cinste, pe scaun.