România în ping-pongul rusesc. Armele și victimele războiului psihologic. Cum te aperi?

Sursa: ziare.com

Suntem în epoca post-încredere, nu mai avem încredere în ce știm. Rusia pompează atât de multe informații false încât oamenii își pierd încrederea în adevărul și relatarea jurnalistică, în instituții și în toți politicienii la grămadă. Rusia încearcă să stea cât poate de aproape de art 5 al Cartei NATO, dar suficient de departe cât să nu provoace o reacție militară. Acesta e războiul psihologic, afirmă Corina Rebegea, analist al unui institut din Washington dedicat studierii Europei Centrale și de Est.

Într-un interviu acordat Ziare.com, Corina Rebegea a detaliat felul în care Rusia duce războiul informațional în România și scopul pe care îl urmărește: „Iscusința rușilor este să speculeze tensiuni care deja există în societate, istoria, naționalismul, antisemitismul. Se lucrează foarte bine cu materialul clientului. (...) Scopul e să introduci neîncrederea în Vest și să slăbești atașamentul României pentru cel mai mare proiect de după Marea Unire".

Corina Rebegea conduce Inițiativa SUA-România a CEPA, institut din Washington dedicat studierii Europei Centrale și de Est, și face parte din programul STRATCOM al institutului, care studiază și analizează modul de operare al propagandei și dezinformării ruse în Europa Centrală și de Est.
Suntem în plin al Treilea Război Mondial, după cum spun mulți?

Da, de mai mult timp. Poate nu e chiar un război mondial, dar e o confruntare foarte agresivă anunțată de ani de zile de doctrina militară rusă. Războiul acestei epoci este mai ales non-chinetic, inclusiv războiul informațional.

Ce înseamnă războiul informațional?

Înseamnă coruperea spațiului informațional, de media, dar și rețelele sociale precum Facebook. Toate aceste zone au devenit corupte și coruptibile de către forțe și actori statali, în primul rând Kremlinul, dar nu numai.

Nu în aceeași măsură, dar și guvernul chinez are o activitate intensă pe social media, are și cel mai mare buget dedicat, dar intenția e mai mult de soft power, de prezentare a Chinei, narațiuni pozitive care trebuie infiltrate.

Ne afectează și pe noi acest război?

Da, mai mult decât vrem să acceptăm și nici nu prea discutăm despre asta pentru a înțelege modalitățile de acțiune și a începe să le vedem în practică.

Care sunt ele?

Eu vorbesc despre un ecosistem al dezinformării. Pe de-o parte, avem organele de presă clasice de propagandă despre care știm că sunt plătite de Kremlin, gen Sputnik, Rusia 1, RT.

Dar sunt și canale pentru tineri pe Youtube de exemplu, „Ruptly”, „În the now”, unde vezi niște tineri haioși, dinamici care îți explică într-o engleză impecabilă evenimentele de pe scenă mondială, conspirațiile și degradarea Vestului.

Apoi avem tot felul de site-uri marginale cu un număr destul de mic de cititori, conform cifrelor de pe Net, cu proprietari necunoscuți și surse de finanțare necunoscute și ale căror servere sunt în toate colțurile lumii. Și de multe ori aceste site-uri sunt înregistrate de web-developeri, acoperire perfectă.

Aceste site-uri sunt conspiraționiste, distorsionează evenimentele, apar tot felul de enormități, de la faptul că regina Angliei e reptiliană până la faptul că Putin e cel mai grozav lider și ne va apăra de americanii neocolonialiști invadatori și asupritori.

Și partea de social media, în special Facebook, unde activitatea e foarte interesantă, pentru că sunt multe pagini pro-ruse, unele declarate ca atare, unele nu, cum ar fi „Internațional politics and events”, unde se postează în mai multe limbi conținut de tip Sputnik.

Foarte activ este Centrul rus pentru știință și cultură, o Asociație de cooperare România-Rusia al cărei președinte a fost invitat observator în alegerile din Rusia. Toate vin împreună.

Dar dacă au audiență mică, cum pot fi eficiente acele surse de propagare?

Noi, la CEPA, vorbim despre o tehnică de dezinformare numită „ping-pong rusesc”.

O anumită narațiune e aruncată dintr-un colț într-altul al Internetului. Apare ceva pe un site, cineva pe Facebook redă povestea, Sputnik întră și spune „uite ce spun românii sau blogerii!”

Deci sunt lansatori, se propagă pe Facebook în mai multe locuri, ceea ce crește credibilitatea și penetrarea.

Și uneori aș include în ecosistem și zona de media main-stream, așa că vom vedea în prime-time la televizior sau în ziare cu credibilitate narațiuni care favorizează Rusia.

De exemplu?

Am văzut niște editoriale interesante în Evenimentul Zilei și în Cotidianul. Nu atât pro-ruse, cât antioccidentale.

Credeți că e ignoranță sau intenție?

Ambele. Stalin vorbea despre „idioți utili”, sunt unii ignoranți și, dacă văd o poveste senzațională despre o conspirație care poate prinde la public, o vor folosi. Apoi, sunt cei care își dau seama de implicațiile poveștii, dar o vor folosi în scop politic, ignorând implicațiile mai largi ale gestului lor. Alții poate că urmăresc jocul Rusiei.

Există în anumite cercuri ideea mielului care suge la două oi, și cu Occidentul, și cu Rusia, ori toate acestea sunt pentru Kremlin modalități de a-și proiecta influența, o formă de agresiune.

Rusia încearcă să stea cât poate de aproape de art 5 al Cartei NATO, dar suficient de departe cât să nu provoace o reacție militară. Acesta e războiul psihologic.

Ca să ce?

Slăbirea sentimentului pro-occidental, adică pro-NATO, pro-UE, pro-SUA. Plus slăbirea alianței din interior, adică suscitarea de tensiuni între vecini, între parteneri, România - Ungaria, Franța - Germania, toate combinațiile posibile.

În alte state se încearcă și sensibilizarea publicului la imaginea Rusiei ca actor global pozitiv: Rusia e o eliberatoare a Europei de fascism, nazism, marele război patriotic. Ei chiar cred această reinterpretare a istoriei.

Intervenția în Siria portretizeza Rusia ca agent al binelui, care stă lângă statele mici și neajutorate, împotriva terorismului. Intervenția în Crimeea e prezentată pozitiv ca salvare a rușilor opresati de acolo care doreau să revină la patria-mamă. Iar Putin este prezentat că eliberator, descendent al țărilor și al sanctității poporului rus. Sfânta Rusie!

Iar dacă sentimentul pozitiv față de Rusia nu poate crește, măcar să-l ambiguizăm, să nu urâm Rusia pentru că nici ceilalți nu sunt mai breji.

Care sunt concret narativele prin care sunt urmărite aceste obiective?

Iscusința rușilor este să speculeze tensiuni care deja există în societate, istoria, naționalismul, antisemitismul. Ei nu inventează, se lucrează foarte bine cu materialul clientului. Uneori mi se pare că ne cunosc mai bine decât ne cunoaștem noi înșine.

Se folosesc de agenți de influență locali care înțeleg foarte bine limbajul potrivit pentru fiecare zonă. Pot fi plătiți sau activiști care vor să aibă un rol, în special pe Internet.

Există mai multe meta-narative:

1. NATO este o alianță agresivă, nu și-a ținut promisiunile de a nu se lărgi alianța cu membri dintre foștii sateliți ai URSS. Mulți cred asta, deși nu a existat nicio promisiune. Rusia e cetate asediată care se apăară.

2. SUA sunt putere neocolonială, oriunde se duc exploatează economic, militar, politic, nu le pasă de securitatea partenerilor, de valori democratice. În România e una dintre narațiunile cel mai bine aspectate.

Foarte interesant de urmărit dezbaterea în jurul cumpărării rachetelor Patriot și elementele false despre contract, despre legislația română, despre ceea ce știu să facă aceste rachete pe care le folosesc și americanii. Felul în care circulă aceste narațiuni le face foarte greu de cartografiat și anumite aspecte se prind de mentalul nostru.

3. Narațiunea anti-UE. Aderarea a fost o greșeală, UE e un loc al decăderii morale și ne va duce la pierderea fibrei naționale prin acceptarea refugiaților, prin impunerea valorilor liberale progresiste și ne îndepărtează de adevărată soră spirituală care e Rusia.

Naționalismul și tradiționalismul fac parte din acest arsenal?

Sunt un teren predilect și o zonă foarte ieftină de investiție pentru mășinăria de propagandă rusă.

Întră aici și referendumul pentru familia tradițională?

Terenul e fertil, Coaliția pentru familie e o mișcare la nivel global, finanțată activ și substanțial de Constantin Malofeev, oligarh apropiat al Kremlinului, foarte ortodox, pe lista de sancțiuni pentru că a sprijinit invadarea Crimeii.

N-aș suspecta însă trei milioane de oameni că fac jocul Rusiei.

Cu siguranță, nu. Întrebam dacă este o manipulare cu materialul clientului care a prins.

Narativul a fost: Occidentul ne impune să fim ce nu suntem, să renunțăm la valorile noastre tradiționale, la ortodoxie, la ceea ce considerăm că reprezintă familia și relația normală, ne distruge fibra națională.

4. Un alt narativ este: o să pierdem Transilvania, există un complot mondial pentru dezmembrarea României, iar occidentalii nu ne sunt alături. Aici întră și Moldova Mare.

Dacă intrăți pe grupurile getodace de pe Facebook, veți vedea aceste teme. Unii dintre activiștii care postează articole clar sponsorizate de Kremlin infiltrează și asemenea grupuri. Postează acolo un articol care se potrivește cu ce spune grupul și de la 3.000 de accesări ajunge la 13 mii.

„Dacopatia" are terminațiile la Kremlin?

Greu de găsit cine e în spatele acestor web-site-uri. N-au date de contact, nu au număr de telefon. Asta e un element de educație deja: dacă un site nu are date de contact, nu are o persoană reală listată pe site, de ce să citești ceva de acolo?

Există cel puțin două site-uri ortodoxe care nu erau despre ortodoxie, ci despre politică externă și vă las să ghiciți a cui politică externă o promovează.

Dar un discurs de tip „multinaționalele ne măresc prețurile și ne iau resursele" este unul de tip Kremlin?

Face parte dintr-un trend regional, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia. Genul acesta de argumente se aliniază cu obiectivele Kremlinului: SUA și UE sunt puteri neocoloniale care sug sângele poporului, ne iau resursele și apoi pleacă.

Dar nimeni nu vorbește despre tipul de business pe care îl promovează aceste companii, despre felul în care s-au dezvoltat industrii în jurul lor.

Scopul e să introduci neîncrederea în Vest și să slăbești atașamentul României pentru cel mai mare proiect de după Marea Unire, să fim membrii UE, NATO.

În timp, tot apăsând aceste mesaje, este posibil ca din memoria colectivă să fie șterse traumele istorice legate de Rusia, mai ales de URSS? Poate avea succes spălarea pe creier?

Depinde de felul în care ne educăm tinerii, ce se predă în școală. Un rol important îl are presa și aici. O formă de manipulare foarte răspândită e reinterpretarea istoriei: rușii au fost prietenii noștri, s-au luptat alături de noi împotriva turcilor, Moldova nu a fost ocupată pentru că moldovenii nu sunt români, domnitorii români și-au căutat afinitățile politice la Sankt Petersburg. Nu m-ar mira ca unii să cadă în capcană.

Mulți dintre cei care propagă narativele menționate de dvs, rasfatatii Sputnik, sunt în același timp adversarii declarați ai anticorupției. Și mă gândesc, de exemplu, la dl Pleșoianu. Este și atacul la anticorupție un narativ al Kremlinului?

Da, și nu doar în România. Unul dintre meta-narative este al statelor eșuate și al statului ascuns, paralel - unealtă prin care Occidentul își duce la îndeplinire efortul de decimare a elitelor locale, politice și economice.

Jocul dezinfomarii este delicat, cu recursul la trauma istorică a securității. Ar trebui să nu ne jucăm atât de ușor cu traume istorice.

Trauma istorică a securității nu are cea mai mare legătură cu Rusia?

Corect. Lucru despre care nu discutăm foarte mult. DNA a apărut inclusiv în discursul lui Putin care a spus că nu vrea să ajungă ca alte state care au o instituie necontrolabilă. Când au fost protestele de anul trecut s-a vorbit despre „maidanizarea” României pusă la cale de CIA prin SRI, ca să-și protejeze copilul de suflet - DNA, scopul final fiind distrugerea României.

Dacă slăbești lupta anticorupție e un semnal că se deschid alte uși și oricine poate obține orice cu un plic. Pe de altă parte, slăbirea anticorupției ne decredibilizează în față partenerilor străini și atunci investiția economică occidentală, și ea o garanție de securitate, slăbește. Ăsta e un mare pericol.

Scandalul Facebook are legătură cu acest război?

Mare. El a arătat că sunt colectate foarte multe date despre utilizatori și ni se creează un profil câteodată mai bine definit decât l-am creat noi înșine. Pe baza lui ni se servesc apoi anunțuri care se potrivesc cu sensibilitățile noastre, comerciale sau politice.

Există companii foarte mari de marketing politic care lucrează cu psihologi, cu specialiști în zona digitală și folosesc FB că pe un instrument. Asta a fost revelația: tehnicile sunt folosite de partide mari la limita legalității, mai laxă în SUA, în condiții de totală netransparentă. E un semnal de alarmă pentru zona de reglementare și autoreglementare.

Statul ar trebui să se uite la aceste companii, cum sunt finanțate, cum accesează date și nu comunică despre aceste lucruri.

Trebuie transparentizată și zona de finanțare a partidelor politice pentru a vedea cum sunt plătite aceste companii.

Cum ne putem apară pentru a nu fi victime în acest război informațional?

Să fim mai atenți la ce consumăm pe Facebook, să nu dăm share unui articol pe care nu l-am citit și când accesăm un site să fim siguri că e de încredere. Dacă sună ciudat, incredibil, verifică informația din mai multe surse.

Poate ar trebui ca jurnaliștii să publice mai multe elemente de analiză pentru ca oamenii să ajungă să își pună întrebări. A existat și o aplicație datorită căreia atunci când accesai un site dubios îți apărea o bandă roșie: verifică informația!

Există și măsuri de igienă online: să vedem ce am selectat în setările de securitate, putem să oprim componenta de tracking, să limităm anumite aplicații în a ne folosi datele, să limităm anunțurile pe care le primim, informațiile pe care vrem să le împărtășim.

Cambridge Analytica foloseau pentru profiling teste din acelea comice: ce prințesă Disney ești, câte culori vezi etc.

Dacă acum ceva vreme se vorbea despre post-adevăr, cred că acum suntem în post-încredere și mi se pare îngrijorător.

Adică?

Nu mai avem încredere în ce știm. E o strategie măiastră de dezinformare a Kremlinului. Pompează atât de multe informații false încât oamenii își pierd încrederea în adevărul și relatarea jurnalistică, în instituții și în toți politicienii la grămadă.

Urmează o retragere inclusiv de la vot cu iluzia participării pe Internet. Și nici în el, iată, nu mai putem avea încredere.

Jurnaliștilor și instituțiilor de presă le va reveni o mare răspundere pentru autoreglementare și excludere a celor care nu reprezintă profesia.

Așa a fost în Franța în perioada alegerilor.

Sursă: ziare.com