Republica Moldova. SCENARII postelectorale: A, B, C, D...

Alegerea socialistului Igor Dodon, în primul scrutin prezidențial, este în acest moment contestată atât de contracandidatul său, Maia Sandu, cât și de către o parte din opinia publică.

Un număr mare de sesizări privind fraude electorale sunt pe cale să fie strânse și vor fi prezentate instanței. Luni, Maia Sandu și Andrei Năstase au anunțat la o conferință de presă că nu recunosc rezultatul celui de-al doilea tur de scrutin. Au cerut repetat demisia președintelui Comisiei Electorale Centrale și a ministrului de Externe, acuzându-i că sunt responsabili de proasta organizare care a permis fraudarea alegerilor. Au anunțat că vor prezenta Curții Constituționale dovezile încălcării legilor în procesul electoral și au afirmat că adevăratul câștigător al alegerilor este Vlad Plahotniuc, controversatul oligarh, care s-a afla în spatele lui Igor Dodon.

Celor aflați în stradă la proteste, liderul socialiștilor le-a spus explicit că nu va ceda puterea și a amenințat, la rândul său, cu organizarea de demonstrații. La rândul lui, Andrei Năstase și-a îndemnat suporterii Platformei Demnitate și Adevăr la calm.

Care sunt scenariile posibile, potrivit datelor publice din acest moment?

A). Igor Dodon este declarat învingător și devine președinte al Moldovei. În acest caz:

1). Va încerca să declanșeze alegeri parlamentare anticipate, în prima parte a anului viitor, pentru a înlocui o majoritate confecționată prin șantaj și corupție de către Plahotniuc, dar care se recomandă drept proeuropeană și proreformistă, cu o alta, compusă din forțe politice care-și afișează simpatii rusești și un program antieuropean. În mod paradoxal, tot acest scandal cu nerecunoașterea rezultatului alegerilor, mitingurile de protest organizate de asociații unioniste îl favorizează pe Dodon și-i consolidează statutul de opozant în cadrul puterii, de victimă a sistemului patronat de Plahotniuc. Iar electoratul iubește victimele... Deși, în realitate, tocmai acest sistem l-a inventat și l-a promovat pe Dodon în cea mai înaltă poziție în stat. De altfel, organizarea de alegeri parlamentare anticipate a fost, probabil, condiția pusă de Renato Usatîi, pentru a-l sprijini în turul al doilea pe Dodon. De asemenea, este foarte posibil ca Dodon să fi promis și Moscovei modificarea majorității parlamentare și orientarea țării spre Est, exact ce-i plăcea Kremlinului să audă. Aici, Dodon este un elev exemplar al lui Plahotniuc, spune fiecărui interlocutor ceea ce vrea acesta să audă. Totuși, nimeni în afară de Dodon nu este interesat în organizarea de anticipate în primăvara 2017. Usatîi n-ar trebui să dorească întărirea socialiștilor lui Dodon, de vreme ce aleargă pe același culoar de stânga, pro-rus, cu partidul președintelui. Prima victimă a unui Dodon puternic ar fi însuși Usatîi. La rândul lor, Sandu și Năstase, chiar dacă vor susține public că vor anticipate, mâine dacă se poate, au nevoie de ceva timp ca să-și consolideze organizațiile de partid în teritoriu. Nici ei n-au interes să-l întărească pe Dodon. Concluzia este că scenariul anticipatelor în următoarele luni este puțin realizabil, oricât ar încerca Dodon să-l promoveze. Cu atât mai mult cu cât Dodon însuși nu este un politician autonom, nici suficient de energic, iar Plahotniuc îl va putea bloca ușor, folosind instituțiile pe care le controlează.

2). Va încerca să-și conserve cota de simpatie populară și să consolideze pozițiile Partidului Socialiștilor pentru alegerile la termen din toamna 2018. Va încerca să joace cartea opoziției din sânul puterii, taxând de câte ori va avea ocazia insuccesele Guvernului Filip, controlat de oligarhul Plahotniuc, fără a intra într-un conflict decisiv cu acesta. De fapt, Dodon va mima ostilitatea față de majoritatea controlată de Partidul Democrat, în speranța că Executivul lui Plahotniuc se va eroda masiv în următorii doi ani, iar socialiștii vor ajunge la guvernare fără prea mult efort. Acesta pare scenariul cel mai probabil, care amână practic deznodământul final pentru alegerile parlamentare din 2018. O serie de factori favorizează tocmai acest scenariu, în primul rând cei externi, la care Chișinăul este atât de sensibil, dar și imobilismul scenei politice moldovenești cu tendințe exagerate de conservare a statu quo-ului. Însă cel mai important factor este apariția unui actor foarte important, noul președinte american, al cărui comportament și abordare pe dosarul regiunii sunt necunoscute. De aceea, fereastra de oportunitate pentru cine încearcă să forțeze modificarea echilibrului politic se va închide la începutul anului viitor, când noua Administrație Trump preia dosarele de politică externă.

3). Va pierde controlul asupra Partidul Socialiștilor, care va fi parțial absorbit de Partidul Democrat al lui Plahotniuc, restul pulverizat, și va rămâne tot mai izolat și neputincios în fotoliul prezidențial. În doar câteva luni, Dodon ar putea deveni un președinte de carton, un fel de Timofti 2.0, ținut în vitrină de Plahotniuc. Delegitimat de probele solide adunate de Sandu și Năstase privind fraudarea votului, Dodon ar putea constata că ușile cancelariilor vestice i se trântesc în nas. Ceea ce l-ar termina politic destul de repede. Chiar dacă acest scenariu ar putea părea cea mai bună opțiune a oligarhului, în realitate nu este deloc așa. De vreme ce are nevoie de un instrument politic care să colecteze voturile nostaligilor după Uniunea Sovietică, pro-rușilor, anti-occidentalilor, Plahotniuc are tot interesul să mențină recipientul PSRM în stare de funcționare. Cum natura are oroare de vid, locul lăsat liber de PSRM ar putea fi ocupat de Usatîi, mult mai greu de controlat și, deci, mai imprevizibil. Deci, o fragmentare a stângii între partidele comuniștilor, socialiștilor și al lui Usatîi, este tot ce-și poate dori Plahotniuc.

B). Alegerile sunt invalidate, se decide fie repetarea celui de-al doilea tur, fie reluarea întregului proces electoral.

În cazul Moldovei, nu trebuie exclusă nici o variantă, nu o singură dată Curtea Constituțională a făcut dovada unei imaginații debordante. Totuși, oligarhul care controlează instituțiile de la Chișinău nu dorește invalidarea alegerilor. El nu doar că a visat la victoria lui Dodon, ci a făcut și tot ce a putut pentru ca liderul socialiștilor să câștige turul doi. În acest scenariu, puțin probabil, există riscul unor tulburări sociale și chiar proteste violente. Cum Plahotniuc pare că se teme cel mai mult de proteste, va evita să se sinucidă în direct, împingând Curtea Constituțională să invalideze alegerile sub un pretext oarecare.

C). Voturile sunt renumărate, procesele-verbale controlate atent și se constată că Maia Sandu a câștigat turul doi.

Această variantă e improbabilă, dar merită menționată. E puțin probabil, în primul rând pentru că Plahotniuc n-are nicio încredere că Sandu nu-i va zdruncina imperiul și nu va începe demantelarea sistemului oligarhic. Pe hârtie, puterea președintelui nu-i prea mare, însă legitimitatea enormă pe care o are acum Maia Sandu o transformă într-o amenințarea letală pentru oligarh. În mod paradoxal, Plahotniuc n-are totuși interesul să o ucidă politic pe Sandu și să-l lase singur pe Andrei Năstase pe zona de centru-dreapta, proeuropeană, tocmai pentru că acesta din urmă e cel mai agresiv și neîmpăcat adversar al său. Și așa, colaborarea dintre Sandu și Năstase l-a destabilizat serios pe Plahotniuc, care pentru prima dată a fost prins pe picior greșit, „garantul cursului proeuropean“ fiind devoalat ca susținător pe față, prin televiziunile pe care le controlează, a lui Dodon, candidatul pro-rus, sprijinit de Putin.

D). Orice acțiune ce ar putea destabiliza scena politică de la Chișinău și reseta major jocul.

Republica Moldova pare abonată la astfel de cutremure: arestarea lui Filat, decizia Curții Constituționale, retragerea lui Lupu din cursa electorală etc. Această resetare a agendei politice atunci când se adâncește criza i-a permis lui Plahotniuc să supraviețuiască în ultimii doi ani și să câștige, practic, prin intermediul lui Dodon, alegerile prezidențiale.

Chiar dacă evoluțiile politice de la Chișinău rămân în continuare imprevizibile, este foarte probabil ca în următorii doi ani să coabiteze un președinte „pro-rus“ cu o majoritate guvernamentală „proeuropeană“, ceea ce-i va consolida profilul lui Plahotniuc de „garant al orientării pro-Vest“ în fața cancelariilor occidentale și va deschide pungile instituțiilor financiare internaționale pentru creditarea Moldovei. Discursul geopolitic va continua să fie alimentat de Plahtoniuc cu mai mari șanse, acum, că președinte este Dodon, după ce în campania electorală abia încheiată, în ciuda banilor cheltuiți generos de oligarh, discursul geopolitic n-a mai convins de nimeni. Până și oficialii de la Washington, mari amatori de „tancuri rusești“, au trebuit să admită că în Moldova cheia corectă de analiză nu e atât una geopolitică, cât una a lumii criminale postsovietice, în care-și are rădăcinile actuala putere de la Chișinău.

Armand Goșu, analist politic de la București

Sursa: revista22.ro