Războiul din Ucraina îi ALUNGĂ în R. Moldova. Câţi ucraineni s-au REFUGIAT în ţara noastră

La adăpost // În ultimele zece luni, peste 1 000 de ucraineni s-au înregistrat legal ca migranți la noi în țară, iar 154 au solicitat azil. Circa 95% dintre aceștia sunt din Donețk și Luhansk

De mai bine de jumătate de an, Republica Moldova găzduiește refugiații din Ucraina, care au pierdut tot ce aveau: casa, serviciul, prietenii și... viitorul. Însă, ei mai speră la un final de conflict cât mai grabnic, la un început de viață nouă acasă, pe pământul natal. Aceștia și-au salvat copiii de război, adăpostindu-se fie pe la rudele din țara noastră, fie la Centrul de plasament temporar al Biroului Migrație și Azil (BMA) din Chișinău.

„Când va fi lumină, ne vom întoarce”

„Nazar, ți-ai făcut temele de la grădiniță?”, îl întreabă Irina, o mamă tânără din Donețk, pe fiul ei de patru ani. Mica, dar confortabila odaie de la Centrul de plasament temporar al BMA din Chișinău a devenit pentru ei, deja de jumătate de an, un loc de pace, unde nu se mai aud exploziile și vuietul motoarelor de tancuri.

Acum șase luni, Irina Radcenco împreună cu familia, soțul și fiul lor, Nazar, își duceau traiul într-o suburbie situată la 11 kilometri de aeroportul din Donețk. Mergea zilnic la compania de asigurări la care era angajată, iar soțul - în mină. Nici nu și-a închipuit vreodată că strada pe care locuiau va deveni cel mai fierbinte loc al conflictului.

„Am venit în Moldova la începutul lui septembrie. Am lăsat acolo totul. Ne-am îmbrăcat, ne-am încălțat și am ieșit. Până în septembrie, am trăit în Mariupol. Când armata separatistă a început să înainteze spre orașul nostru, am plecat și de acolo. N-am vrut să-mi ascund copilul prin beciuri, deoarece mulți copii care au rămas acolo au deja devieri psihice. Acolo oamenii s-au obișnuit să trăiască printre bombardamente. Copilul meu încă nu înțelege. El mă întreabă: „De ce am plecat?”. Eu îi răspund: „Nu avem lumină. Când va fi lumină, ne vom întoarce”. Foarte mult vrem înapoi”, povestește cu tristețe Irina.

„Vreau să le mulțumesc moldovenilor”

La Centrul pentru Refugiați de lângă aeroportul din Chișinău trăiesc acum 22 de cetățeni ai Ucrainei, alături de alți refugiați din Siria. În fiecare seară, ei se adună la bucătăria centrului să bea un ceai și să mai stea de vorbă. Aici, în R. Moldova, ei spun că se simt mult mai bine decât dacă ar fi plecat în alte regiuni din țara natală. „În Ucraina de Vest nu avea rost să ne ducem, deoarece pentru ei cei din Donețk sunt separatiști și teroriști. Când perfectam actele la Odesa, erau oameni care ne acuzau: „Ați făcut război acolo la voi în Donețk și ați fugit? Iar acum copiii noștri trebuie să meargă acolo și să lupte, iar voi ați venit la odihnă”. Aici e mult mai bine. E o țară străină, dar avem toate condițiile. Aici ne-au dat totul: produse, veselă, cearșafuri și îmbrăcăminte. Avem apă caldă și bucătărie. Chiar și atitudinea oamenilor e alta, fapt pentru care vreau să le mulțumesc moldovenilor”, spune Irina.

Mercenari ceceni

Potrivit oficialităților moldovenești, majoritatea refugiaților ucraineni a venit în a doua jumătate a anului trecut, după ce acțiunile militare din regiunea Donbas s-au intensificat. Tot atunci a decis să vină în R. Moldova și Iana cu fiica sa de 18 ani, Irma. Ea spune că principalul vinovat de tragedia lor este Rusia care a trimis „ajutoare” blindate și rachete. „Pot să vă spun cu certitudine că pe teritoriul orașului nostru nu au existat niciodată baze militare. Noi nu am avut niciodată atâtea tancuri, nici drone, pe care le-am văzut cu ochii mei. Nici instalații de tip „Grad” nu am avut. După ce Crimeea a fost anexată de Rusia, noi vedeam prin oraș tancuri cu steagul acestei regiuni. Pe lângă casa noastră trece un drum de importanță națională și eu în fiece zi vedeam coloane de tancuri. Cel mai mult m-am speriat când am văzut militari ceceni, cheli și cu bărbi roșcate”, spune Iana.

În scurt timp, luptele între separatiști și armata ucraineană au început să afecteze populația. Iana zice că în magazine era deficit de produse, iar bancomatele din oraș nu mai funcționau. Totuși, cel mai mult aveau de suportat copiii, în special cei din familiile mixte. Mulți dintre ei sufereau din cauza certurilor dintre părinți. „Noi avem multe familii mixte de ruși și ucraineni. Erau situații când în aceste familii soțul și soția nu vorbeau, pentru că unul avea rude în Ucraina de Est, iar altul - în Rusia. Copiii vedeau aceasta”, povestește tânăra.

Jocul de-a ucrainenii și separatiștii

Irma, fiica Ianei, ne-a arătat odaia în care trăiește împreună cu mama sa. Ea spune că aici are toate condițiile pentru trai – două paturi, o masă, un dulap și, cel mai important, acces la internet. Anul trecut tocmai absolvise școala și își dorea să facă psihologie, însă nu a reușit din cauza războiului. Ultima dată a auzit focuri de armă de Revelion. Din fericire, erau artificii. Atât de mult au marcat-o luptele din Donețk, încât orice bubuitură mai puternică o face să tresară. „Mie îmi tremură și acum mâinile. E ceva de nedescris. Dacă auzeam chiar și mici explozii, trebuia să o iau pe mama și pisicile ca să fugim în beci. Acolo era loc numai pentru două persoane și noi puteam sta numai în picioare. Era cald și sufocant. Pe stradă zăceau cadavre însângerate, iar pe alături treceau civili și coloane de militari. Nimeni nu mișca nici măcar un deget. Pe când în oraș era încă liniște și oamenii circulau liber, copiii se jucau de-a separatiștii. Puști de cinci-șapte ani se fugăreau cu bețe și pistoale jucării. O jumătate din ei erau pentru separatiști, iar alta - pentru ucraineni. Vă închipuiți? Copiii preluau tot ce vedeau la adulți”, ne mărturisește Irma.

Refugiați vor fi și mai mulți

Potrivit oficialităților, în ultimele zece luni, la Direcția de emigrări a Biroului de Migrație și Azil s-au înregistrat legal ca migranți circa 1 000 de persoane din Ucraina, 95% din acestea fiind din zonele Donețk și Luhansk. Totuși, Ecaterina Silvestru, șefa Direcției Refugiați a BMA, crede că această cifră ar putea crește după ce conflictul din Donețk a luat amploare. „Actualmente, avem 22 de persoane din Ucraina care stau la Centrul de plasament temporar al BMA. În realitate, sunt mult mai mulți ucraineni refugiați în Moldova. Noi, fiind țări vecine, mulți au rude aici, iar alții vin pentru că Ucraina are regim liber de vize cu noi și ei se pot afla aici timp de 90 de zile. Noi oferim gratuit cazare, iar dacă obțin o formă de protecție din partea statului, ei mai primesc lunar un suport financiar de 677 de lei. De asemenea, noi le oferim gratuit investigațiile medicale primare, școlarizarea și grădinițele pentru cei mai mici. Potrivit legislației moldovenești, refugiații beneficiază de aceleași drepturi ca și cetățenii R. Moldova, cu excepția drepturilor politice. Acum suntem îngrijorați că insurgenții vor să ajungă în Mariupol și la hotarele de est ale regiunii, iar numărul persoanelor care fug de acolo va crește”, spune dna Silvestru.

Potrivit datelor oferite de Organizația Națiunilor Unite, actualmente mai mult de 800 de mii de persoane s-au refugiat din vestul Ucrainei. O parte din ei a rămas pe teritoriul țării vecine și beneficiază de trai temporar în zonele neafectate de conflict.

Simion Ciochină pentru Ziarul NAȚIONAL