Povești de dragoste // Dor...

sursa: google.ro

Cine și-ar fi închipuit că Adela, o fată veselă și lipsită de griji, va avea așa un dor de locul unde s-a născut. Tinerii care pleacă și se realizează prin alte părți, de obicei, nu regretă că și-au părăsit țara. Însă nu este și cazul Adelei.

Adela a absolvit două facultăți la Chișinău – Facultatea de Chimie și Biologie și Facultatea de Drept. S-a angajat cu un salariu de 3 000 de lei. Pentru o tânără care nu avea nicio lețcaie pusă de-o parte, acesta era un salariu mizerabil. Ca să poată plăti chiria, să-și poată cumpăra o haină, și-a mai găsit un job.

Între timp, a făcut cunoștință cu Amedeo, un tânăr cipriot care a văzut-o într-o pizzerie, și a insistat să afle cine este. Acest tânăr i-a adus multe bătăi de cap eroinei noastre.

De dragul Adelei, băiatul a învățat limba română, a curtat-o, iar când a văzut că fata nu se prinde, a venit la părinți s-o ceară de soție. Oameni simpli, aceștia au zis că nu ei hotărăsc - să-și spună cuvântul fiica lor. Auzind răspunsul negativ, tânărul s-a pornit pe jos, prin întuneric, spre centrul raional, care se afla la o distanță de șapte kilometri.

Și a dispărut din viața Adelei. Abia atunci a înțeles fata ce înseamnă să țină un om cu adevărat la tine. Mai avea apropouri din partea unor tineri, dar era altceva, aceștia doreau doar distracție.

A trecut o jumătate de an, Amedeo nu se arăta la orizont. Adela și-a dat seama că tânărul a plecat în țara sa, renunțând să mai lupte pentru dragostea ei. Și iată, peste o altă jumătate de an, în seara de Crăciun, a oprit la poarta casei părintești un jeep. Adela tocmai plecase la școală să asiste la sărbătoarea organizată de sora ei pentru elevi.

Cine credeți că a coborât din acea mașină luxoasă? Amedeo, împreună cu tatăl său, a venit să ceară mâna Adelei pentru a doua oară.

Când s-au întors surorile de la școală, cei adunați în jurul mesei discutau relaxați, Amedeo fiind pe post de traducător. Tatăl i-a spus Adelei că, iată, au venit pețitori tocmai din Cipru.

Eroina noastră a încercat din răsputeri să-și frâneze emoțiile. Doar când s-a apropiat tânărul de ea, și-i încolăcit brațele în jurul gâtului, șoptindu-i: da! da! da!

Nu mai sperase să-l revadă.

Peste câteva luni, au plecat în Cipru. Părinții lui Amedeo aveau o afacere bine pusă la punct. Învățând greaca, treptat s-a încadrat în afacere și Adela.

Peste doi ani, a născut o fetiță, numind-o în cinstea mamei. Erau fericiți, aveau de toate, își permiteau să vină în vacanță acasă, de două-trei ori pe an.

Însă, pe femeie a apucat-o nostalgia, dorul de casă. Voia să se întoarcă definitiv în R. Moldova și gata. Cei de acasă se îngrozeau de dorința ei - nu vezi ce timpuri grele au venit aici? S-a scumpit totul, salariile nu se dau la timp?

Amedeo își iubea soția, așa că lui îi era indiferent unde să locuiască. Important să fie împreună.

Nimic și nimeni n-o mai putea opri pe Adela. Gata, pleacă. Mâine-poimâine, Aglaia va merge în clasa I și nu vrea să-și streseze copilul.

***

S-au stabilit în Chișinău. Apartamentul îl aveau cumpărat de câțiva ani. Cu angajările a durat ceva timp. Amedeo s-a angajat într-un fast-food, iar Adela - ajutor de notar.

Când banii erau pe terminate, capul familiei mergea în patria sa pentru câteva luni. Câștiga ceva bani și revenea la cei dragi. La întrebarea socrilor când revine în Cipru, deoarece erau și ei la curent cu problemele interminabile de la noi, Adela răspundea pe un ton grav – „Îmi iubesc patria și vreau să-i dau o șansă!”. (L. Mogâldea, Chișinău)