Poveşti de dragoste // Cei aștepta pe doi tineri care locuiau în blocurile de vizavi

foto simbol

Iubire eternă

Locuiau în blocuri vizavi, se cunoşteau de la grădiniţă. Şi ca în poveştile clasice, el o trăgea mereu de cosiţe, iar ea îi răspundea cu grimase. Până într-o zi... când Cupidon le-a trecut drumul. De atunci au fost nedespărţiţi. Nimeni nu se mai mira văzându-i împreună. Pe feţele lor se putea citit totul. Trecuseră patru ani...

Aveau câte 18 şi 19 de ani. Când s-au prezentat în faţa părinţilor că vor să se căsătorească, părinţii lui Dragoş i-au alungat. „Să meargă să-şi şteargă mai întâi mucii”, a zis tatăl băiatului. Părinţii Deliei, mai blânzi, ca părinţi de fată - „Dacă v-aţi gândit bine, dacă credeţi că puteţi fi părinţi de copii, voi singuri fiind încă copiii...”.

De abia dăduse admiterea la UTM tânărul, Delia era într-a douăsprezecea. Toţi cunoscuţii şi vecinii se şuşoteau că poate fata este însărcinată dacă insistă atât de mult cu nunta. Nici părinţii, în ruptul capului, nu voiau să creadă că nu asta e graba. Doar bunica ştia motivul... Aceşti tineri ardeau de dragoste şi Delia voia să i se dăruiască lui doar după ce-şi vor spune „Da!” în faţa altarului.

După nuntă tinerii n-au vrut să locuiască cu părinţii nici măcar o zi - au închiriat o garsonieră. Îşi continuau studiile, iar Dragoş îşi căuta o slujbă ca să-şi poată întreţine „familia”. Erau atât de fericiţi, erau împreună, aveau colţişorul lor unde nu-i deranja nimeni, nu trebuiau să mai stea în scara blocului sau pe bănci în parc.

Când s-a angajat la benzinărie, Dragoş s-a simţit bărbat în toată legea. O noapte o făcea pe paznicul, iar două era lângă adorata lui soţie. În schimb, cu aceşti bani puteau plăti chiria şi le mai rămânea încă ceva mărunţiş. Încercau să cheltuiască cât mai puţin din banii de la nuntă.

Delia a absolvit liceul şi a devenit studentă la arte, îşi urma visul. Timpul trecea repede, se iubeau la fel de mult, greutăţile financiare nu le-au micşorat fericirea. După anul II şi Delia îşi găseşte un job, astfel bugetul familiei se măreşte considerabil.

Când Dragoş absolvea universitatea, părinţii le-au făcut o mare surpriză – le-au suplimentat suma care nu ajungea pentru a-şi procura un apartament. Bucuria lor era cu atât mai mare, cu cât Delia era deja însărcinată - tinerii noştri erau deja pregătiţi să devină părinţi.

În ciuda tuturor greutăţilor prin care au trecut, se iubeau la fel de mult şi erau la fel de veseli şi plini de viaţă. Toate se datorau firii optimiste şi vesele a Deliei care îşi încuraja de fiecare dată soţul când venea peste ei vreun necaz sau vreo greutate.

Văzându-i atât de binevoitori în faţa destinului, şi soarta le-a zâmbit.

Delia a adus-o pe lume pe Ilaria, copilul mult dorit de bunici. Fetiţa semăna leit cu tăticul. De la maternitate au venit direct în apartamentul proaspăt vopsit şi amenajat de Dragoş cu ajutorul celor patru bunici. Câtă bucurie, atâta fericire!...

***

Astăzi Ilaria merge în clasa întâi. La şcoală au adus-o doi tineri care se ţineau de mână şi feţele lor radiau de fericire. Învăţătoarea i-a întrebat dacă sunt fraţii proaspetei sale eleve. Aceştia au pufnit concomitent în râs şi au zis într-un glas „Nuuuu, suntem părinţii ei!!!” (R.C.)