Poeta cu saloane de bijuterii la Paris și ateliere de haine în Moldova

Bijuteriile ei fac minuni, iar colecția de rochii, pe care a expus-o săptămâna trecută în cadrul unui eveniment monden la Chișinău, te transcende direct pe străzile Parisului

Atelierul Lorinei Bălteanu se găsește pe strada Armenească 20. Acolo am surprins-o în una dintre camerele pline cu bobine, bucăți de materie, pietricele, volănașe și „zumzet” de femei. O ajuta pe o doamnă să-și găsească modelul potrivit. „Nu am înțeles niciodată de ce moldovencelor masive le place să îmbrace haine mulate, care le scot în evidență toate rândurile de grăsime. Nu vă fie frică să purtați haine largi”, o sfătuia Lorina.

„Opinci și fluiere nu mai putem vinde”

Apoi, cu mișcări iuți și gesticulând, dădea indicații unei alte femei. „Mâine plec la Paris și trebuie să mai pun câte ceva la punct”, zice dânsa. E stabilită în Franța mai bine de zece ani, dar nu a uitat pe-o clipă de cei de-acasă. A oferit locuri de muncă femeilor din România și R. Moldova, arătându-le o altă lume: lumea liberei alegeri. Proiectele sociale pe care le-a deschis Lorina în R. Moldova sunt adresate în mod special femeilor de la țară, care deprind un meșteșug.

„Cineva poate coase plăpumi, altcineva poate croșeta fețe de masă, respectiv le ajut să-și găsească un nou concept de design, ca să vândă lucruri pe piața modernă, deoarece opinci și fluiere nu mai putem vinde. Îndeosebi, iarna facem o caravană cu profesori în satele care sunt obișnuite cu un anumit meșteșug. Încercăm să evaluăm acest meșteșug și ce tip de lucruri pot face femeile, ca mai apoi să le angajăm în câmpul muncii. Trimitem profesorul o dată pe săptămână la ele și facem cursul acesta timp de 3-6 luni. Apoi, femeile obțin o diplomă de la noi”, povestește dânsa.

Chiar dacă nu toate femeile pe care le învață Lorina lucrează pentru dânsa, ele pot să colaboreze cu alți designeri, să-și facă un brand, o piață. Important e să aibă posibilitatea să-și hrănească copiii și „să nu dispere sau să se apuce de băut”.

Locuri de muncă pentru 100 de femei

„Țara noastră nu e atât de mare și poate fi ajutată cu un pic de efort. A fost ideea mea fixă să fac și eu ceva pentru țara mea, să găsesc pe-aici oportunități pentru ca să-mi ajut concetățenii să iasă și ei în Europa, ca să creez locuri de muncă, fiindcă viața e grea peste tot, inclusiv în R. Moldova”, afirmă Lorina Bălteanu.

În Moldova a angajat vreo 100 de femei din diferite sate ale Moldovei. Mai exact, le-a învățat să coase dantelă franțuzească. Însă, această artă a dezvoltat-o și în România. „În România am lucrat mai mult cu mănăstirile, pentru că au aziluri pentru femeile disperate, care nu vor atât să câștige bani, cât să le dai ceva cu care să se mângâie. Dantela franțuzească, pe care noi o facem, are o prioritate terapeutică, din care ies niște chestii tare frumoase”, zice Bălteanu.

Până acum, Lorina a făcut numai bijuterii, care au avut un succes foarte mare, iar acest succes enorm a încurajat-o să facă și haine. „Oamenii din Moldova vin și cer de lucru zicând că ei pot să facă ceva și atunci m-am gândit ce aș mai putea inventa ca să pot să le dau acestor oameni de lucru. Pentru că, dacă i-am învățat să facă ceva, sunt obligată și să le dau de muncă. Noi nu trebuie să facem slipuri pentru Dolce Gabana, mai bine să coasem fustele noastre și le vindem în Occident, doar că un pic prețurile sunt diferite”, explică Bălteanu, ale cărei bijuterii și haine sunt fabricate din materiale ecologice.

Bijuterii marca Lorina, în toate colțurile lumii

Bijuteriile Lorinei au ajuns aproape în toate colțurile lumii: Japonia, America, Anglia, Belgia, Italia, recent chiar și Australia. Însă, cei mai înnebuniți după ele sunt japonezii. „Am patru saloane internaționale deschise la Paris, câteva la București, unde cumpărătorii vin din toată lumea. Optzeci la sută din producția noastră o vindem în Japonia, dânșii adoră lucrurile de mână, deoarece sunt delicate și inspirate. De obicei, marfa o cumpără în loturi mari, ca să le ajungă pe tot anul și o revând în țara lor”, povestește dânsa.

La început, i-a fost greu să inițieze afacerea în R. Moldova, mai ales să convingă femeile că ele pot face și altceva decât fețe de masă. „La noi lumea e mai conservatoare și mai grea de cap, dar eu cred foarte tare în mine și, cu multă insistență, le-am spus că e posibil ca ele să facă minuni. În primii ani, oricât de mult se străduiau, tot fețe de masă croșetate și șervețele le ieșeau”, afirmă creatoarea.

Scriitoare cu iz de hand-made

Lorina Bălteanu este mai exact scriitoare. A absolvit Facultatea de Litere la Moscova, apoi a fost primul director al Fundației Soros în R. Moldova, după care a avut niște proiecte media. „După aceea, la 40 de ani, m-am oprit un pic să fac un copil. M-am uitat în jur și m-am întrebat ce aș mai putea face. Având o fiică, m-am gândit să fac ceva ce ar putea să o ajute, să o înconjor cu lucruri frumoase. M-am gândit să sculptez sau să fac bijuterii și am ales să fac bijuterii, deoarece este mai comercial”, povestește de unde s-a născut pasiunea pentru bijuterii și artă hand-made.

Nu i-a plăcut niciodată să vadă cum crește pătrunjelul și nici nu a interesat-o cum vălurează grâul. Chiar dacă pentru astfel de sentimente colegii de breaslă i-au imputat deseori că e fără rădăcini. „Dacă mi-i dor de cineva din țara asta, e maica mea. Despre satul natal nu am amintiri frumoase, decât niște chestii dureroase: îmi zdreleam degetele de la picior, toată lumea lucra la tutun. Eu mă gândesc la lucruri de altă natură. Fiecare se gândește la veșnicie în felul lui: femeia care lucrează pe cuptor la lampă sau cel care face rachete. Și nimeni nu are dreptate mai mare sau mai mică. Lăsați-mă să mă duc să caut adevărul în altă parte, pentru că eu aici nu am loc”, spune scriitoarea.

Unde fugi? La Paris!

Așa se face că, în una din zile, când era un copil, a înțeles de ce va ajunge la Paris și se va stabili acolo. „Pe la vreo 4-5 ani am avut un șoc care m-a traumatizat și care și-a pus amprenta pe tipajul meu psihologic. Într-o dimineață, am ieșit pe prag și am văzut cum au ieșit boboceii din ou. Și m-a trăsnit ideea că am mai văzut asta o dată. După vreo 5 minute de analiză, mi-am dat seama că asta am văzut primăvara trecută. Și ideea că aș putea să rămân în aceeași ogradă să văd în fiecare an același lucru - cum ies bobocii din ou - m-a înnebunit. Nu am vorbit doi ani de zile în urma acestei traume. Am început să fug de-acasă și, când mă întrebau unde mă duc, eu le ziceam că fug la Paris. Și a trebuit să ajung aici”, zâmbește Lorina.

Hai să încercăm cu Europa

Spre sfârșitul discuției, Lorina a venit cu câteva sfaturi pentru toți moldovenii. „Moldovenilor care sunt peste hotare le-aș da un sfat să nu mai mănânce semințe, iar acestora care au rămas aici - să nu creadă că acolo umblă câinii cu covrigii în coadă. Și, cel mai important, să nu fie speriați de Europa. Pentru că am obținut cel mai important lucru: libertatea de a alege. Vrei - pleci în Italia, vrei - mergi în Franța, dacă vrei ești servitor, dacă vrei îți faci afacerea ta personală. Eu, care trăiesc în Europa, pot să-i asigur că este loc pentru toți acolo. Și dacă ai un pic de curaj, inițiativă, dorință să trăiești mai bine, categoric o să-ți găsești locul acolo. Le dau cuvântul meu de onoare! Cu Rusia am încercat, dacă a fost bine sau nu, asta rămâne de discutat. Hai să încercăm și cu alții!”, este îndemnul Lorinei Bălteanu.