Plante de LEAC, mai BUNE decât orice produs farmaceutic

Pot face adevărate minuni și pot înlocui cu ușurință o mare parte dintre prodesele farmaceutice.

Păpădia, urzicele, iarba grasă sau brusturile sunt doar câteva dintre buruienile de leac.

Păpădiile, plantele cu floarea galbenă sunt una dintre cele mai mari surse de betacaroten ale naturii, din care este făcută vitamina A, antioxidantul esenţial, şi mai sunt şi bogate în proteine, minerale, vitamine şi acizi graşi esenţiali.

Fiecare parte a plantei de păpădie – de la rădăcina la floare – este comestibilă, iar consumul de păpădie pe termen lung a fost pus în legătură cu funcţionarea cardiovasculară şi hepatică îmbunătăţită, beneficii digestive, inclusiv tratament pentru constipaţie şi, datorită proprietăţilor ei diuretice, curăţirea rinichilor.

Oricine a fost atins de perii plantei de urzică poate înţelege cu uşurinţă de ce au dezvoltat aceste plante o reputaţie că de buruieni nedorite. În realitate totuşi, planta de urzică este o centrală energetică a nutriţiei. Rădăcinile şi frunzele ei sunt bogate în fier, calciu şi vitaminele A şi K, şi a fost utilizată timp de secole în Europa pentru a trata slăbiciunea intestinală, malnutriţia, diarea şi nenumărate afecţiuni ale pielii.

Mai mult, o lingură de suc proaspăt de urzici luat de câteva ori pe zi s-a arătat că elimina acidul uric, un produs secundar al digestiei proteinelor care se acumulează în ţesuturi şi articulaţii, ducând la afecţiuni inflamatorii dureroase precum guţă.

O altă buruiană cu efecte miraculoase este brusturele. El este plin de fitochimicale ce posedă proprietăţi antibacteriene, anti-inflamatorii şi antioxidante. În consecinţă, brusturele este bun la tratarea afecţiunilor pielii, în special acneea, eczemele şi psoriazisul, problemelor cardiace şi bolilor degenerative precum artrită şi cancerul. Ca şi păpădia, brusturele mai ajută şi la digestie, prin stimularea secretiilor digestive.

Deşi în Occident ştirul, care mai este numit și amarant, este privit în mod obişnuit ca o plagă, alte ţări îl recunosc că o hrana vitală şi o legumă frunzoasă. Precum quinoa şi hrişca, seminţele de amarant sunt fără gluten, o proteină completă şi de asemenea şi o fantastică sursă de fibră, fier, acizi graşi şi numeroase oligoelemente. Consumul regulat al acestor produse de la amarant a fost arătat că reduce colesterolul şi presiunea sanguină, amplifică funcţionarea sistemului imunitar şi tratează o grămadă de boli serioase, inclusiv cancerul. Frunzele de amarant, care sunt adesea fierte sau gătite la abur, sunt 90% digestibile atunci când sunt gătite şi posedă beneficii de sănătate similare altor plante frunzoase verzi precum kale, spanacul şi brocoli, scrie viataverdeviu.ro.

Iarba grasă, mai numită şi porcină, este încă o buruiană medicinală care este o sursă populară de nutriţie în Lumea a Treia, în mare parte pentru că propăşeşte pe soluri sărace. Potrivit cercetătorilor de la Universitatea statului Texas din San-Antonio, frunzele de iarbă grasă (ce pot fi mâncate că legumă gătită), conţin mai mulţi acizi graşi omega-3 decât orice altă plantă comestibilă, făcându-le bune pentru îmbunătăţirea funcţionarii creierului şi sistemului cardiovascular.

Cercetătorii au mai descoperit că iarba grasă conţine de la 10 la de 20 de ori mai mult din antioxidantul inhibitor de cancer, melatonina, decât oricare alt fruct sau legumă testată!