Rătăciri guvernamentale şi patimi jurnalistice pentru trupele ruse

Prezentul continuu // Jurnalistul Victor Nichituș consideră că ar fi exagerată critica mea la adresa vicepremierului Victor Osipov pe care l-am apostrofat deunăzi pentru angajamentul său de a ajuta „trupele ruse de menținere a păcii să ajungă în Transnistria”. Dar şi pentru faptul că i-a cântat în strună Moscovei, lansând nişte atacuri total deplasate împotriva Kievului.

Pretenţia infailibilităţii

În mod normal, n-aş intra într-o polemică cu un coleg de breaslă, este dreptul lui să nu fie de acord nici cu mine, nici cu nimeni altul. Din păcate, autorul recurge la un procedeu antijurnalistic, ca să zic aşa, în sforţarea sa de a-l scăpa cu bine din încurcătură pe Victor Osipov.

Pentru a demonstra că vicepremierul n-a greşit când le-a făcut procese de conştiinţă ucrainenilor şi, concomitent, s-a oferit să-i ajute pe ruşi, Victor Nichituş ne spune că acesta „nu este un clovn” (sic!). Că ar beneficia „de consilierea unui aparat guvernamental care cunoaște foarte bine evoluția situației de pe segmentul transnistrean. George Balan și echipa lui sunt oficiali care știu realitățile din zonă mai bine decât apreciații lideri de opinie din Republica Moldova”.

Înalţii oficiali sunt datori să cunoască multe, pentru că şi responsabilităţile lor sunt uriaşe. Acest fapt însă nu-i face în niciun caz infailibili şi, fireşte, nu-i scuteşte de critica cetăţenilor, în speţă, de monitoringul mass-media, câinele de pază al democraţiei.

Asta cu atât mai mult cu cât pentru greşelile politicienilor, de regulă, plăteşte scump întreaga ţară. Iar discursul lui Victor Osipov la Moscova, obedient faţă de Rusia şi, totodată, ostil faţă de Ucraina, de bună seamă, ridică întrebări şi implică mult prea ridicate costuri politice.

Orice tentativă de a ajuta trupele ruse din Transnistria, atât pacificatorii, cât şi contingentul militar, e ca un scuipat împotriva vântului, deoarece generează un conflict surd cu Ucraina. De aceea, consider atitudinea luată de vicepremier faţă de situaţia din Transnistria şi din jurul ei ca fiind o mostră de rătăcire şi inconştienţă politică foarte periculoasă.

Cu toate acestea, Victor Nichituş îi găseşte scuze lui Osipov. El susţine că un „mecanism de rotație” a militarilor ruși, dislocați legal în regiunea transnistreană, pe care vicepremierul ţine să-l introducă în strânsă colaborare cu Moscova, „ar scoate de pe agenda zilei riscul apariției în regiune a așa-numiților omuleți verzi”.

Potrivit autorului, conlucrarea lui Osipov cu Rogozin în vederea menţinerii statu-quoului, adică a prezenţei militare ruse, ar păstra pacea. Şi se întreabă retoric: „E ceva rău în asta?".

Desigur că e foarte rău, pentru că va aduce mai aproape nu pacea, ci războiul. Chiar să nu înţeleagă atâta lucru mult preţuitul de către colegul Nichituş „aparat guvernamental care cunoaște foarte bine evoluția situației de pe segmentul transnistrean”?

În cloaca morbidă

Mare-i grădina ta, Doamne! Militarii ruşi din Transnistria şi pacea sunt, dacă e să dăm crezare confratelui meu de condei, sinonime politice. Nici mai mult, nici mai puţin. Aţi mai auzit una ca asta?

De când, mă rog, menţinerea statu-quoului e scopul Chişinăului? Parcă de la 1999 încoace, Republica Moldova, sprijinită de partenerii occidentali, cere altceva, şi anume: evacuarea trupelor şi muniţiilor ruse din stânga Nistrului? Dar şi înlocuirea pacificatorilor ruşi cu forţe poliţieneşti internaţionale, nu?

S-a schimbat între timp poziţia oficială şi nu se mai doreşte retragerea militarilor străini de pe teritoriul nostru naţional? Sau poate Victor Osipov habar n-are ce face, iar jurnalistul Victor Nichituş, nu se ştie din ce considerente, sare, huştiuliuc, în cloaca morbidă a unei gândiri politice infecte, încercând s-o care la mal?

Uimitoare şi incredibilă naivitate. Au căzut din lună dnii Osipov, vajnicii lui consilieri, dar şi apărătorii acestora din mass-media? Chiar nu-şi dau seama că prezenţa trupelor ruse prin definiţie nu are cum fi un factor al păcii? Din contra. E sabia lui Damocles. O ameninţare perpetuă la adresa stabilităţii regiunii.

Unde mai pui că, în urma războiului ruso-ucrainean, lucrurile s-au complicat teribil, iar trupele ruse au devenit un potenţial focar de război. Contingentul militar rus din Transnistria se constituie la ora actuală într-o forţă a unui stat agresor în spatele unui stat invadat.

Astfel, Ucraina se va da de ceasul morţii ca să se descotorosească de militarii ruşi din Transnistria. Şi noi ce facem în această situaţie? Ţinem cu ruşii, după ce ani de zile am rugat aliaţii noştri să ne ajute să scăpăm de prezenţa militară a fostei metropole?

Boala lungă şi moartea sigură

În loc să profităm de problemele cu care se confruntă în prezent Kremlinul pentru a-i cere să-şi retragă militarii şi arsenalul, îl gâdilim între coarne. Poate să-i punem şi nişte muzică? Vreun „Kazaciok" sau ceva de genul acesta, ca să joace ruşii tontoroiul pe capul nostru la Nistru?

Cu cine rămânem în condiţiile în care îi facem cu ochiul lui Putin în dauna Kievului? Dar şi în detrimentul Bucureştiului care, împreună cu aliaţii occidentali, îşi antrenează astăzi armata şi flota din Marea Neagră pentru a putea înfrunta Rusia în cazul în care va încerca să ajungă la gurile Dunării?

Poziţia lui Osipov, care ne pune în poară cu Ucraina şi, deci, cu Occidentul, aliatul Kievului, este absolut necugetată. Atare abordări nesăbuite riscă să se întoarcă rapid ca un bumerang împotriva Republicii Moldova.

Dar dacă mâine Rusia, după cum avertizează preşedintele Poroşenko şi comandamentul trupelor NATO din Europa, relansează proiectul „Novorusia” şi declanşează o intervenţie făţişă? Dacă atacă Ucraina din autoproclamata republică nistreană pentru a ocupa regiunea Odesa?

În cazul în care se întâmplă asta, noi vom fi taxaţi drept acoliţi ai agresorului. Ce ne facem atunci? Ce se va întâmpla cu Republica Moldova în această situaţie?

Pacea cu Rusia cu preţul obstrucţionării eforturilor ucrainene de a obţine retragerea trupelor străine din zonă e ca boala lungă şi moartea sigură. Ca liniştea din mormânt. Ca stabilitatea unei biete aşchii bine înfipte între ciocan şi nicovală.