De ce Republica Moldova este altfel

Prezentul continuu // Alegerea în funcția de primar a unei persoane bănuite de o infracțiune cinică și malefică pare o patologie colectivă chiar mai gravă decât jaful propriu-zis

Aflu din știri că Ilan Șor își schimbă domiciliul. Nu se mută în închisoare, după cum poate așteaptă unii fervenți protestatari împotriva brigandajului din bănci, ci se stabilește cu locuința în orașul pe care îl conduce de ceva timp din jilțul de edil.

Omul care ne-a lăsat cu gurile căscate

Nu-i doresc niciun rău proaspătului primar al Orheiului. Nu vreau să putrezească în celulă. Nu-l cunosc personal și nu am niciun dinte împotriva lui.

Există prezumția nevinovăției și, atâta timp cât n-a fost condamnat într-un proces penal, nimeni nu-l poate numi criminal. Pe de altă parte, e de la sine înțeles că el este suspectul numărul unu în cazul devalizării băncilor. Acest fapt ni-l spune raportul „Kroll”. Asta ne sugerează și spiritul rezonabil.

Cum-necum, anume Ilan Șor a fost administratorul principal al Băncii de Economii. Și tot el fusese implicat în afacerile din celelalte două bănci de unde s-au sustras sume imense de valută forte.

În urma investigației realizate de „Kroll”, s-a constatat că circa un miliard de dolari s-au scos din țară prin intermediul a șapte companii private, fondate acum doi ani. Toate acestea au conexiuni directe cu grupul de companii ale lui Ilan Șor.

Astfel stând lucrurile, alegerea în funcția de primar a unei persoane bănuite de o infracțiune cinică și malefică pare o patologie colectivă chiar mai gravă decât jaful propriu-zis. Parcă văd cum le-a picat fața multora la aflarea veștii că principalul inculpat în cazul furtului de pomină a repurtat o victorie zdrobitoare în scrutinul din Orhei.

Stupoare, ochi beliți și guri căscate. Asta a fost reacția generală în R. Moldova și peste hotare.

Un caz clinic

Votul pentru Șor este, neîndoios, un caz clinic. Ce spune el despre noi?

Ne asemănăm cu foștii noștri asupritori. Doar în scrutinele locale din Federația Rusă lumea opta, cu bună știință, în favoarea unor capi ai lumii interlope, motiv pentru care Vladimir Putin i-a lipsit pe ruși de dreptul de a-și alege edilii.

Mă îndoiesc că România este altfel, după cum pretinde cunoscutul eseist și istoric Lucian Boia. Însă o parte a neamului românesc, și anume cea care a gemut mai multe decenii sub cizma rusească, neîndoios, face o figură aparte. Pare să fi scăpat trenul civilizației și acum rătăcește undeva prin gară în așteptarea disperată a vreunui marfar.

Nu am strivit încă demonii iobăgiei colhoznice. Purtăm în suflete cele mai mârșave sechele sovietice, dobândite de pe vremurile când se considera că doar netoții nu fură din grădinile și de pe câmpurile gospodăriei colective.

Și calul muncește, dar nu dă lapte

Suntem docili, suficienți, coruptibili și ușor penibili, chit că adesea ne umflăm în pene. Ne temem de Rusia, dar suferind de sindromul Stockholm, ne este frică să ne desprindem de trecutul sovietic.

Cu toate acestea, avem o părere uimitor de bună despre noi. Ne lipsește cu desăvârșire spiritul autocritic. Ne considerăm un popor harnic. Numai că și calul muncește, dar nu dă lapte.

Prin votul în favoarea lui Ilan Șor, Orheiul și-a făcut un rău nu doar sieși, ci și întregului neam, deoarece a compromis șansa unei schimbări în sânul clasei politice. Alegând un inculpat într-un caz de escrocherie ieșită din comun, a transmis un semnal celor din fruntea bucatelor că electoratul nu-i chiar tare deranjat de tâlhăria secolului, după cum părea la prima vedere.

S-o spunem pe șleau: incidentul Ilan Șor a liniștit ciocofleandura de la vârf care într-o primă fază se speriase de-a binelea. Parveniții s-au convins acum că alegătorii nu numai că se împacă cu hoția și corupția la nivel înalt, ci și sunt tentați să le fie complici.