PARENTING // Învaţă-ţi copilul să gestioneze stresul

Sursa: psychologies.ro

Teme, concursuri, olimpiade, şcoală şi activităţi extraşcolare… anxietatea sau stresul nu îi ocolesc nici pe copii. Dar tu ca părinte îţi poţi învăţa copilul să fie mai relaxat. Iată câteva sugestii, utile chiar şi adulţilor.

Încurajează-l să îşi confrunte fricile

Tendinţa firească este aceea de a evita situaţiile care au potenţial anxios, de a fugi de o temere. Din acest motiv, anxietatea provocată de anumite situaţii se menţine, chiar se amplifică în timp.
Dacă un copil este educat să îşi înfrunte fricile, va învăţa că sentimentul de disconfort se va reduce de la sine, în timp. Corpul nostru nu poate rămâne anxios la nesfârşit, ajungând să se calmeze.

Studiile demonstrează că anxietatea se reduce într-o perioadă cuprinsă între 20 şi 45 de minute, dacă rămâi în situaţia stresantă şi o confrunţi. În cazul copiilor, o expunere treptată la situaţia stresantă este cea mai adecvată metodă.

Nu forţaţi nota, nu vreţi să îi speriaţi şi mai tare sau să le transmiteţi mesajul că e ceva în neregulă cu ei dacă simt teamă sau devin anxioşi.
Încercaţi să îi daţi o stare de confort şi încredere şi să îl însoţiţi pe acest drum al depăşirii unei probleme. Îl veţi învăţa astfel să îşi înfrunte singur fricile viitoare.

Învaţă-ţi copilul că este în regulă să nu fie perfect

Deseori ne încurajăm exagerat copiii, educându-i că trebuie să aibă succes în practicarea unui sport, în performanţele şcolare sau alte activităţi desfăşurate.

Uităm uneori că cei mici au fiecare ritmul lor, talentele sau plăcerile personale. Şcoala ajunge să fie o competiţie pentru note, pierzându-se plăcerea şi interesul pentru învăţătură.
Astfel ajungem să considerăm o notă de 7 sau 8 ca fiind ok, dar nu suficient de bună. Nu înseamnă că nu trebuie să ne străduim cu toţii să dăm ce e mai bun din noi.

Dar este foarte important ca încă de mici să învăţăm să ne acceptăm imperfecţiunile şi greşelile. Motivaţia interioară apare atunci când faci cu plăcere un anumit lucru, nu când devine o obligaţie şi un cadru pentru evaluarea ta ca om (dacă ai performanţe eşti valoros, iar dacă nu…).

Grija şi atenţia trebuie îndreptate către educarea plăcerii de a învăţa, către descoperirea dorinţei copilului de a practica un sport anume sau de a cânta la un instrument.
Alegerea personală are întotdeauna un cuvânt greu de spus, indiferent de vârstă. Rolul nostru este acela de a îndruma, nu de a trasa din prisma proprie ceea ce trebuie să facă cel mic.

Focus pe activităţi relaxante

Învaţă să îţi faci timp pentru activităţi pe placul celui mic, pe care îşi doreşte să le desfăşoare cu tine. Nu considera că un copil, întrucât este lipsit de grijile unui adult, nu poate avea motive de stres, supărare sau anxietate.

Nu desconsidera universul lui, care pentru el este la fel de mare şi important precum este al tău pentru tine. Timpul pe care i-l acorzi purtând discuţii cu el, ascultându-l şi dând dovadă de înţelegere şi sprijin pentru problemele lui este la fel de important precum hrana, igiena, afecţiunea sau protecţia.

Plecaţi în excursii, ieşiţi la plimbare sau, pur şi simplu, jucaţi-vă jocul lui preferat. Sunt activităţi care îi dau o stare de siguranţă, îi arată că este important pentru voi, părinţii, şi îl ajută să se relaxeze.

Fii un model pentru el

Cu toţii ştim că reprezentăm modele pentru copiii noştri. Din acest motiv, ei vor imita ceea ce văd la noi. Dacă noi vom căuta să evităm situaţiile cu potenţial stresant, la fel vor proceda şi copiii noştri.

În schimb, dacă îţi faci timp pentru tine, ai grijă de nevoile tale şi îţi înfrunţi temerile, copilul va învăţa să aibă grijă de sine şi să fie mai curajos.

Învaţă tu în primul rând să abordezi situaţiile dintr-o perspectivă pozitivă. Iar atunci când te gândeşti la binele emoţional al copilului tău, gândeşte-te de asemenea şi la al tău.

Încurajează exprimarea şi recompensează curajul

Dacă un copil îţi spune că îi este teamă nu anula afirmaţia sau sentimentele lui spunându-i că nu are de ce să îi fie sau că doar i se pare. Din contra, o astfel de atitudine îi poate da de înţeles că ceea ce simte el nu contează pentru tine sau că nu îl asculţi şi înţelegi.

Validează-i sentimentele şi ajută-l să vorbească despre ele. Treptat, îl vei învăţa să îşi depăşească fricile, dând tu dovadă de curaj.
Iar atunci când vezi că face la rândul lui acest lucru, recompensează-l fie cu o apreciere, fie doar cu o îmbrăţişare. Încurajează repetarea acestui comportament şi susţine-i micile victorii.

Ajută-l şi păstrează-ţi calmul

Deseori avem tendinţa de a interveni, rezolvând probleme în locul copiilor noştri. Evident, avem în minte cele mai bune intenţii şi suntem convinşi că astfel îi ajutăm. Dar în realitate, nu le permitem să îşi dezvolte la rândul lor strategii pentru rezolvarea problemelor şi îi menţinem într-o permanentă aşteptare.

Treptat, se vor obişnui că orice problemă apare, cineva va interveni să îi salveze. Renunţă la acest comportament şi încearcă să ghidezi copilul pentru a găsi singur soluţia.
Eventual, îi poţi oferi mai multe alternative dintre care să aleagă. Evident, îţi ia mai puţin timp să o rezolvi tu. Dar obiectivul principal este să îl educăm, nu să demonstrăm lipsa de răbdare.

Calmul tău joacă de asemenea un rol important. Într-o situaţie mai critică, reacţiile tale sunt înregistrate de către copil. A căzut? Ai tendinţa să sări de pe scaun, să alergi spre el, să te vaiţi? Atunci el foarte probabil va plânge.

Asta întrucât atunci când se întâmplă ceva nou, neprevăzut, chiar neplăcut, copilul îşi caută părintele pentru a observa ce reacţie trebuie să aibă. Iar în consecinţă, va rezona cu reacţia ta.

Atunci când vrei să îl înveţi să îşi gestioneze corect stresul şi anxietatea, trebuie să reuşeşti să faci tu acest lucru cu tine.
Ai grijă la tonul vocii, inspiră adânc, încearcă să te relaxezi şi controlează-ţi inclusiv expresia feței. Încearcă întotdeauna să transmiţi mesajul pozitiv în orice situaţie.

Sursa: psychologies.ro