Paharul NU îneacă amarul

Foto simbol

Patimă // Alcoolul este prietenul cel mai bun al multor moldoveni, o arată statisticile. Chiar dacă R. Moldova a coborât o poziție în topul celor mai mari consumatori de băuturi spirtoase din lume, totuși, zeci de mii de moldoveni cad în patima beției în fiecare an

Peste 3 000 de cazuri noi de alcoolism s-au înregistrat anul trecut în carnetele medicilor narcologi din republică. Sunt bărbați și femei care au devenit alcoolici și s-au alăturat celor aproape 47 000 de împătimiți de tărie care erau la evidența specialiștilor. Aceștia sunt oamenii care au fost aduși de mână de familie la tratament, însă alte zeci de mii de suflete se bălăcesc în propria neputință de a rezista în fața paharului, explică medicii. Zilnic, moldovenii își beau sănătatea, banii și viața. Împovărați de grijile cotidiene și de stresul imens pe care îl trăiesc, viitorii pacienți încep cu un pahar, două de tărie și ajung până la alcoolism cronic și chiar psihoză alcoolică. Iar odată ajunși aici, ușa spre drumul înapoi nu se mai deschide, afirmă medicii.

Câțiva ani, „în pahar”

Victoria a fost una dintre cele peste 7 000 de femei alcoolice din Republica Moldova care sunt la evidența specialiștilor. Și-a îngropat „în pahar” câțiva ani buni din viață. Problemele din existența cotidiană, adunate una câte una, au împins-o spre băutură și dacă la țară oamenii se închid în beciuri, printre butoaiele de vin și beau până „se umflă”, Victoria stătea pe la cârciumile din oraș. „Beam tot: vin, brașcă, samagon, îmi era absolut indiferent ce consumam. Știți, când bei, nu contează ce bei, important e să îți îneci amarul”, povestește femeia, care este acum pensionară. „Eram muncitor bun, dar când începeam a bea, nu mă duceam la lucru cu zilele, câte 4-5 zile beam. Îmi era totuna. Eram distrusă din cauza problemelor. Mă gândeam așa: amuș servesc și o să adorm. Mâine o să mă trezesc, o să servesc și iarăși o să adorm”, își amintește pensionara. Își dorea cu tot dinadinsul să uite de durerea pe care o avea. Viața nu i-a fost ușoară: a trăit alături de un soț alcoolic mulți ani, iar asta a fost doar o mică parte din problema ei. Adunate împreună, grijile au împins-o spre tărie. „Fetele mele îmi spuneau: mamă, ce faci? La ce ai ajuns? Veneau pe la mine și plângeau”, își amintește Victoria. „Fetele mele sunt învățate, am una în România… m-au susținut și m-au încurajat ca să mă las de băut”, explică Victoria.

„Am scăpat cu ajutorul lui Dumnezeu”

Drumul până la „eliberare” nu a fost nici scurt, nici ușor. „Am fost codată. Mi s-a pus o injecție ca să nu mai beau, dar nu m-a ajutat deloc”, cade pe gânduri Victoria. „Am depășit calvarul cu ajutorul lui Dumnezeu și al unui medic de la misiunea „Diaconia”, care m-a consiliat. Am avut mai multe ședințe de consiliere și, slava Domnului, am scăpat. Acum nu pun picătură de băutură în gură. Avem oleacă de vacanță pe moment, dar o să reiau întâlnirile cu medicul. Trebuie să lupt cu mine, să mă gândesc bine înainte de a pune mâna pe pahar: ce îmi este mie mai drag - copiii sau paharul? Și pentru cei care au patima asta tot acest sfat îl am. Să se gândească întotdeauna înaintea de a bea la ce le este mai prețios în viață: copiii, mama, tata, fratele, sora sau băutura?”. Femeia afirmă că deja și-a revenit. Lucrează într-un magazin din Chișinău și spune că „se ține în mâini”. Este foarte serioasă și în privința întâlnirilor cu medicul ei, care a ajutat-o să iasă din băltoaca în care s-a zbătut ani de-a rândul.

Dependența nu se tratează

Verdictul medicilor în cazul dependenților de alcool nu lasă loc de un oftat de ușurare. Alcoolicul rămâne mereu subjugat, un sclav al băuturilor spirtoase. „Nu există vindecare, ci doar o reabilitare. Îi sfătuim pe oameni să se ferească de alcool, trebuie pur și simplu să îl evite toată viața”, explică medicul Dorel Dumbrăveanu, de la programul „Sf. Potir” al misiunii „Diaconia”. Un alcoolic, la fel ca și un narcoman, poate „să se țină bine” 5, 10 sau 20 de ani. Însă, dacă își picură măcar un strop de tărie în gură, va aluneca înapoi în groapă. „Din experiența mea, pot spune că foarte rar oamenii vin din propria inițiativă aici, de obicei sunt aduși de rude. Proiectul nostru presupune un program din 12 pași, pe care dependentul trebuie să îl parcurgă. E vorba de consiliere, care este gratuită”, explică medicul. Ideea e simplă: discuțiile cu specialistul pot fi eliberatoare, însă alcoolicul trebuie să fugă de băutură ca dracul de tămâie.

„Beau ca toată lumea!”

Pe lângă programele nonguvernamentale sau clinicile private din țară, majoritatea alcoolicilor se tratează la Dispensarul Republican de Narcologie. Aici ei primesc un tratament complex, afirmă Eudochia Paciu, medic psihiatru-narcolog în cadrul acestei instituții. „Bolnavul se tratează complex, în echipă. Nu e vorba doar de o cură de detoxificare. Tratamentul durează o lună în staționar, cu pacientul lucrează psihologul, psihoterapeutul, apoi medicul îi prescrie tratamentul specific care să îi provoace repulsie față de alcool”, explică întregul proces Paciu. Munca e foarte migăloasă, fiindcă alcoolicul trebuie să conștientizeze că are o problemă. Eudochia Paciu activează mai bine de 20 de ani în acest domeniu și afirmă că e foarte dificil să îl faci pe om să înțeleagă că își apropie sfârșitul, cu fiecare pahar dat peste cap. „Un alcoolic se justifică: dar ce, eu beau la fel ca toată lumea! Eu nu mă târâi pe sub garduri…”, spune medicul. Ca și Dumbrăveanu, Paciu afirmă că bolnavii nu se tratează niciodată. „E doar o remisiune”, spune medicul de la Dispensarul Narcologic.

Dincolo de moarte, există o altă viață

Statisticile Centrului Național de Sănătate Publică arată că cei mai mulți consumatori de alcool sunt la sate, acolo unde nu sunt foarte multe locuri de muncă, iar viața, în general, este altfel. „Oameni din mediul rural își fabrică vinul lor și, dacă nu îl vând altora, îl beau ei”, explică Eudochia Paciu. „Totuși, sunt multe cazuri când, cu suportul medicului și al rudelor, pacienții se ridică de jos și se pun pe picioare, se reintegrează în societate și chiar devin un model pentru ceilalți”, crede medicul. „Totul depinde de ei. Trebuie să existe dorința de schimbare, iar tratamentul este asigurat de stat. Pacienții se pot adresa la medicii din spitalul raional sau pot veni direct la dispensar”, trimite un mesaj psihiatrul. Specialistul mai spune că oamenii trebuie să înțeleagă că alcoolismul este o maladie gravă care, neținută sub control, se acutizează și duce la consecințe cumplite atât în plan economic, cât și familial.

Moldova deține rușinosul loc II în topul țărilor „alcoolice”

Moldovenii au coborât pe locul II în topul privind volumul de alcool consumat realizat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Țara noastră este depășită doar de Belarus, arată raportul. Cercetările mai relevă faptul că în republica noastră se consumă, în medie, aproape 17 litri de alcool pur pe an pe cap de locuitor, în condițiile în care media globală este 6,2. Raportul a fost realizat în baza calculelor furnizate de 194 de state membre ale OMS. Pe primele locuri sunt Belarus, R. Moldova, Lituania, Federația Rusă, România, Ucraina și Andorra. Anul trecut, Republica Moldova ocupa locul I. În anul precedent, în lume au decedat peste 3,5 milioane de oameni din cauza consumului excesiv de alcool.