OPINIE // „Să admitem că actuala opoziție preia puterea și-i demite pe toți „oamenii lui Plahotniuc”. Și cine vor fi puși în locul lor?”

„Să admitem că actuala opoziție preia puterea și-i demite pe toți „oamenii lui Plahotniuc”. Și cine vor fi puși în locul lor? Cine va fi procuror general, nu cumva Andrei Năstase? Cine va fi numit șef la CSJ, nu cumva Domnica Manole, fosta judecătoare, alungată din sistem? Pot fi și alții în locul lor, nu exclud, cert este că toți vor fi loiali noii puteri și vor acționa exact ca predecesorii lor, dacă nu mai rău. În aceste condiții, despre ce fel de „eliberare din captivitate” vorbim”, se întreabă jurnalistul Nicolae Federiuc, într-un material publicat pe blogul său.

Potrivit acestuia, termenii „statul capturat” și „dezoligarhizarea” ar fi improprii și au fost introduși forțat în limbajul politic autohton.

„Mai mult, cel de-al doilea nu există, în genere, în limba română. De cel puțin trei ani de zile, auzim despre „statul capturat” și necesitatea de „dezoligarhizare”. Au ajuns atât de uzuale, încât până și analiștii versați se raportează la ele, fără să explice pe îndelete ce înseamnă mai exact și dacă, într-adevăr, avem parte de niște fenomene noi, specifice doar guvernării PD. Cu acești termeni se operează nu doar la proteste și întruniri publice, ci și la elaborarea politicilor la cel mai înalt nivel, unde nu e loc de artificii lingvistice”, scrie acesta.

Sursa citată explică capturarea statului nu e de ieri sau de azi. „Actuala opoziție, mai ales cea care se pretinde proeuropeană, insistă că, odată cu venirea la putere, în 2016, Plahotniuc și-a subordonat instituțiile statului și le-a forțat să activeze în interesul său și ale partidului de guvernământ. Ceea ce nu se spune însă este că Plahotniuc nu iese cu nimic din tipare și nu a revoluționat în niciun fel politica moldovenească. Dintotdeauna, instituțiile publice, inclusiv cele de drept, au manifestat loialitate în raport cu Puterea. De fiecare dată, cei ajunși în vârful piramidei s-au preocupat să-și plaseze în funcțiile cheie oameni de-ai lor. Este valabil pentru toți conducătorii de până acum ai acestui colț de țară. Fără excepție”.

„Vreți să spuneți R. Moldova nu era „stat capturat” pe vremea lui Lucinschi (pe Snegur nu-l iau în calcul, deoarece atunci statul abia se construia și era debandadă)? Sau că pe timpul lui Voronin instituțiile statului acționau de capul lor? Sau pe vremea lui Filat? Vreau să-i amintesc Maiei Sandu, care era atunci ministru, cum șeful de la Fisc se gudura în fața premierului liberal-democrat și îi răspundea umil: „Da, șefu’”. Atunci statul nu era capturat? Puteam vorbi atunci despre echitate socială? Să fim serioși. Singura diferență e că, uneori, puterea este concentrată într-o singură mână, alteori – „partajată” între doi sau chiar trei potenți ai zilei. Dar nu contează câte capete are balaurul, efectul este același”.

Federiuc afirmă că „problema e veche de când lumea”, iar soluționarea ei depinde de mult mai mulți factori decât de simpla înlocuire a lui Plahotniuc. „Eliberarea instituțiilor statului din captivitate” este un proces foarte amplu, nu se rezumă doar la demiterea în Parlament a unor șefi. Acum, pe scurt, și despre procesul de „dezoligarhizare”. Iarăși, e vizat doar Plahotniuc, de parcă, în afară de el, nu mai există oligarhi. Dar ce facem cu Filat, cu Platon, cu Țopa, cu Lucinschi? I-ați auzit pe Maia Sandu și Andrei Năstase să zică ceva de rău de ei? Nu doar că n-au nicio problemă cu aceștia, ei sunt produsul lor. Trăiesc din banii lor și își fac imagine la televiziunile lor, care-i spală și piaptănă de dimineața până seara”.

Jurnalistul a mai adăugat că după o eventuală debarcare a lui Plahotniuc opoziția va încerca să ajungă la butoane. „Vă închipuiți că, după debarcarea lui Plahotniuc, aceștia vor continua să investească talent și efort în consolidarea statului de drept? Ei, oligarhii „de treabă”, sunt condamnați, unii chiar stau la pușcărie, oameni buni! Ei pompează astăzi bani în opoziție ca să-și recapete libertatea și să-și recupereze averile confiscate, nu să vă fericească pe voi. E la mintea cocoșului. Ce garanții oferă opoziția că aceștia nu vor reveni în forță? Vă răspund eu: niciuna”.

Totuși, Federiuc admite că sunt probleme serioase, că nu putem vorbi de o justiție independentă. „Într-adevăr, avem o problemă serioasă. Nu avem o justiție independentă și nici stat de drept. Dar încerc să-mi imaginez, prin absurd, că, de mâine, nu mai există nimeni care să le dicteze judecătorilor, procurorilor și altor funcționari din Justiție cum să acționeze și ce decizii să ia. Credeți că vor face dreptate și se vor conduce exclusiv de buchea legii? Că nu vor mai lua mită? Că nu vor abuza de poziția și puterea lor, pentru a se îmbogăți? Chiar credeți? Problema este una sistemică și ține inclusiv de mentalitate, de context, de zonă geografică. Este un întreg cerc vicios, care nu are cum să depindă de un singur om. Iată de ce, pretinsele soluții ale opoziției sunt demagogie pură. Schimbarea este necesară, doar că pentru asta este nevoie de timp și de oameni competenți și credibili. Nu de niște imbecili agramați, cu schelete în dulap, pe care, în afară de a urla și înjura, nu-i duce capul să facă nimic”, a conchis acesta.