Nicu Țărnă: „O istorie de dragoste pe timp de război”

Perspectivă // „Deja avem contract cu 60 de cinematografe din Franța”

Frații Nicu și Mihai Țărnă pregătesc un nou proiect artistic. Este vorba despre un film în care povestea zbuciumată a Basarabiei va fi portretizată în viziunea scenaristului și regizorului Mihai Țărnă. Pelicula va fi realizată de societatea de producție „La Dame de Coeur” din Franța, casa de producție „Pelasg film”, în parteneriat cu Studioul „Moldova-Film”. Nicu Țărnă, producătorul executiv din partea R. Moldova, ne spune mai multe despre teaser-ul filmului, castingul actorilor și muzică.

Nicu, povestește-ne care a fost rolul lansării teaser-ului „Donna”.

Am prezentat acest video, „Donna”, post-factum, pentru că el a fost realizat în noiembrie. Noi l-am lansat la Teatrul de revistă „Ginta Latină” la celebrarea de 25 de ani, deoarece teatrul este, de fapt, casa noastră de unde am pornit. Este ca o odă adusă teatrului și, în același timp, un miniteaser realizat în viziune regizorală, o metaforă. Filmul nu va fi așa…

„Donna” este o piesă de a lui Joan Baez, o tipă excepțională care a scris despre evrei, despre cum au fost torturați, omorâți în lagărele de concentrare. Muzica pentru noi, oamenii, este arta cea mai accesibilă.

Totodată, a fost o încercare să testăm care este situația Republicii Moldova la capitolul cinematografie, mai mult pentru partenerii din Franța. Republica Moldova este o țară sub nivelul cinematografiei. În perioada sovietică erau foarte multe filmări. Erau proiecte la comandă, socialiste, comuniste, dar erau și niște proiecte care mai scăpau, precum s-a întâmplat la marii regizori Emil Loteanu, Vlad Ioviță, Valeriu Jereghi, Valeriu Gajiu s.a. Eu consider mult mai importanți acești oameni decât politicienii.

Despre ce este subiectul filmului?

Tot timpul într-o curte există o gașcă de băieți și în această gașcă unul dintre ei devine lider. Tot timpul altcineva se supără pe acest fapt și face totul invers. Povestea filmului nostru este cam despre același lucru. Despre niște băieței, care s-au supărat între ei. Dar nu vreau să povestesc subiectul filmului. Este o poveste general valabilă pentru lumea din toate timpurile.

Atunci când citești o carte sau vezi un film interesant, la bază stau toate elementele general-umane. E vorba de ură, invidie, dragoste, furie ș.a. Noi vrem să povestim o istorie universală. Nu vom povesti că aceste fapte se întâmplă în Basarabia. Dar filmul va fi realizat de niște cineaști din Basarabia. Limba filmului va fi cea română.

În acest caz, protagoniștii vor fi de la noi sau cum vor fi aleși actorii?

Va fi un casting riguros. Se vrea ca toată lumea să fie de la noi, dar noi avem actori care stau la București și tot sunt buni. Nu trebuie să fie și vorbitori de limba rusă. Noi nu vom da nume. Totul va fi sugestiv. Este cel mai complicat atunci când nu povestești despre ceva anume, dar dai de înțeles că acest lucru se întâmplă aici. De aceea, acum fratele meu, Mihai, redactează minuțios scenariul.

Eu tot sunt în lista de actori pentru casting. Dacă la un moment dat nu trec pragul, oricum am cu ce să mă ocup în acest proiect. Nu suntem genul de familie în care să îi filmăm pe tata, pe mama, soția ș.a.m.d.

Ce tipologii umane se caută pentru această peliculă?

Bineînțeles, ne vom strădui să găsim niște oameni fotogenici, telegenici, dar niște oameni care să fie absolut autentici. Nu neapărat cu dinți stricați sau cu unghiile negre. Oricum, trebuie să fie arătoși, dar nu neapărat fizic. Trebuie să emane frumusețe lăuntrică. Uneori se întâmplă că vezi un om aparent ciudat, dar te îndrăgostești atât de tare de el, pentru că este deosebit. Noi vrem să găsim acest „deosebit” și spectatorii să se îndrăgostească de un personaj sau de altul.

La lansare spuneai că vor fi utilizate cât mai puține efecte. Atunci, pe ce se mizează?

Vor fi niște efecte legate de explozie. Vor fi niște bătălii, niște sânge, niște capete rupte. La general, vorbesc. Dar spațiile ne vom strădui să fie absolut naturale, pentru a reda exact ceea ce vrem să transmitem. Este un citat de Andrei Tarkovsky: „Dacă vrei ca filmul să trăiască în timp, fă ca timpul să trăiască în film”.

Vom încerca să redăm starea, atmosfera. În film îți este frig, îți este cald, suferi, te relaxezi, te bucuri, plângi. Oamenii trăiesc cu lumea aceea de la ecran. Istoria pe care o vom povesti este, de fapt, o istorie destul de tristă.

Ați găsit deja sponsorii și partenerii necesari?

Timpul pe care ni-l acordăm noi pentru proiect este anume pentru a depista oamenii care să ne ajute. E vorba, în primul rând, de partenerii din Franța și, bineînțeles, din R. Moldova, dar cred că vom mai găsi parteneri în România și în Ucraina. Ucraina, deocamdată, este într-o situație foarte tensionată, dar eu sper că până la vară lucrurile se vor soluționa.

Deja este un contract cu 60 de cinematografe din Franța, pentru că francezii nu pornesc la drum până nu știu ce se va face cu filmul. Unde va ajunge. La „Patria” sunt patru cinematografe. Se rulează o lună, două, apoi ce facem? Am scos 50 de mii de euro, dar el m-a costat un milion de euro. În cazul acesta e amatorism.

„Gândul Mâței” va participa în proiect?

Cred că nu, doar dacă la un moment dat o să ne iasă ceva interesant, totul e posibil. Noi vrem să utilizăm muzică mai balcanică, deoarece este parcă mai vulgară, mai sălbatică, mai cu nerv. De exemplu, muzica italiană este foarte dulce, muzica franceză este foarte sexy, doinele noastre sunt, totuși, cumva mai triste. Vom căuta niște doine inedite, care aproape deloc nu au mai fost utilizate în filme.

Nu vom merge pe clișee gen balada lui Ciprian Porumbescu, deși este foarte frumoasă. Vor fi viori din astea, cum e în versul lui Ion Minulescu: „cânta o vioară barbară”. Noi vrem să povestim despre o lume care a fost și nu va fi niciodată. O lume care nici măcar nu a fost găsită. E vorba despre niște oameni care niciodată nu se vor mai întâlni. Filmul este o istorie de dragoste pe timp de război.

De ce îndrăgita formație rock stă mai în umbră în ultima vreme?

În anul 2000 când am început, nu era internet, nu era Facebook, nu erau foarte mulți artiști. Eu sunt în relații bune cu toți artiștii actuali, dar îndrăznesc a spune că am ascultătorul meu care este fidel. Cei care au auzit măcar o dată „Gândul Mâței” și s-au îndrăgostit, ei nu mai pleacă de la mine. Chiar dacă e un om timid, modest și nu strigă în gura mare. Dar mie îmi plac acești spectatori cuminți. Mie îmi plac spectatorii culți. Eu nu vreau să cânt în Piața Centrală și în „rutiere”. Noi încercăm să fim o forță. Să instituim o elită. Și, apropo, în februarie vom avea un concert.

Îți mulțumesc!