Va reuși România să învingă oligarhia din Republica Moldova?

Semne diacritice

Între Scylla (statul capturat de Plahotniuc) și Caribda (statul capturat de Rusia, prin Dodon și Usatîi), Bucureștiul a ales, la cel mai înalt nivel, dacă e să credem ex-premierului Ion Sturza, răul de azi. Nota bene, decizia respectivă a fost luată împreună cu Washingtonul (reprezentat de Victoria Nuland, adjunctul secretarului de stat al SUA) și cu Bruxelles-ul, perfect conștienți că astfel riscă să-i dezamăgească pe cetățenii proeuropeni ai Republicii Moldova, în special pe cei care protestează în centrul Chișinăului, dispuși să se arunce fără ezitare în vâltoarea alegerilor anticipate.

Moscova mizează, la cel mai înalt nivel, pe Dodon – Putin personal s-a fotografiat cu Dodon în ajunul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014, și pe Usatîi, ambii cu cele mai mari șanse de a ajunge la putere, dacă alegerile vor avea loc în timpul apropiat. Sturza consideră că Dodon (alias FSB) prezintă un rău mai mic, fiindcă Rusia nu mai este cea de până la ocuparea Crimeii. Posibil. Dar e posibil ca Iohannis și Obama să fie mai bine informați decât el.

Și dacă adepții alegerilor anticipate, inclusiv dl Sturza, greșesc, cine va suporta consecințele? Nu oricine își poate permite luxul punctului de vedere etic, făcând abstracție de rezultate. Mai cu seamă în condiții de război, când consecințele pot fi foarte grave. Or, Rusia se află în război economic, comercial, informațional, cu Republica Moldova. Ea e pregătită să ne atace și militar, „omuleții verzi” ai lui Putin se infiltrează de ceva timp în dreapta Nistrului, o spun reprezentanți ai NATO din cei mai avizați.

Recunoscând Guvernul Filip, România a făcut, repetăm, un pas riscant pentru imaginea ei în Republica Moldova. Ea și-a luat de facto un angajament de luptă contra oligarhiei locale, contra sistemului construit de oligarhi. Sarcina nu e deloc ușoară, Plahotniuc nu este dispus să cedeze, dacă e să judecăm după modul cum a fost reales președintele Curții Supreme de Justiție, Mihai Poalelungi. Ipoteza lui Ion Buraga precum că la funcția de procuror general al instituției reformate nu va candida decât o singură persoană, Corneliu Gurin, iar la cea de director al CNA reformat – doar Viorel Chetraru, s-ar putea adeveri. Dacă va eșua, dacă nu va reaprinde pentru cetățenii moldoveni „luminița de la capătul tunelului”, autoritatea României va avea de suferit mult.

E puțin probabil ca Plahotniuc să lase benevol prada din mână, ar fi naiv să se creadă că, după palma primită de la președintele Nicolae Timofti, oligarhul atotputernic va renunța la „planul” de legitimizare a statutului său. A trecut aproape neobservată scrisoarea-i prin care îl asigura pe Timofti că „suspiciunile [de corupție], dacă acestea există, sunt neîntemeiate, fiind efecte ale campaniilor de manipulare a opiniei publice”, care l-au vizat personal. „Pentru toate acuzațiile care mi s-au adus, eu am venit cu probe, cu documente oficiale, care contestă caracterul fals și nefondat al atacurilor”, se plânsese el, angajându-se să semneze o „declarație de integritate”, prin care să confirme „standardele de integritate”, cerute de președinte.

Această misivă demonstrează că Plahotniuc era pus pe „fapte mari” și nu este exclus că orgoliul său bolnav urzește scenarii de răzbunare, de acaparare a Președinției. Din punctul nostru de vedere, demersul respectiv de „reabilitare” în fața publicului merita un răspuns adecvat, măcar de dragul celor câteva procente de cetățeni care îl mai cred și îi iau apărarea, al celora care îl vedeau prim-ministru. Firește, e ridicolă, e bizară lamentația unui Goliat mediatic că ar fi victima unei „campanii de manipulare a opiniei publice”.

„Probele” care ar demonstra inocența sa cine le-a văzut? Faptul că peste 80 la sută din cetățenii Republicii Moldova, din care majoritatea sunt expuși propagandei masive a televiziunilor lui Plahotniuc, fără acces la cele două-trei posturi TV cu politică editorială independentă, manifestă neîncredere față de el nu ar fi o dovadă că informația și argumentele care îl incriminează sunt convingătoare? Cu toate acestea, lipsa unui rechizitoriu deplin, concret, al „isprăvilor” sale va îngreuna lupta împotriva caracatiței oligarhice, care sufocă statul moldav. La probe ne vom referi în numărul viitor al Ziarului NAȚIONAL.