Nicolae Negru // Unde să debuteze un Eminescu?

Semne diacritice

Fiindcă o nenorocire (criză) nu vine niciodată singură, trebuie să fim atenți și la celelalte, pe care le aduc pandemia sau criza gazelor, ca să nu ne scape vreuna foarte mare. Scriitorul Mircea V. Ciobanu ne semnalează, în ultimul număr al „Gazetei de Chișinău”, că în Republica Moldova moare presa literară: Ministerul Culturii nu e în stare să finanțeze proiectele depuse de „Revista Literară”, „Sud-Est Cultural”, iar revista „Contrafort”, deși a obținut o oarecare sumă de bani, își încetează existența din alte motive încă neclare.

Pentru cei care se vor întreba la ce bun niște reviste literare în vreme de pandemie, de tranziție, ce rol joacă ele într-o societate care se vrea în pas cu lumea modernă, cu societatea europeană, îi rog să citească textul lui Mircea V. Ciobanu, intitulat „Moartea presei literare”. Pentru a înțelege importanța culturii, e nevoie de efort cultural.

Putem spera că „Revista Literară”, relativ nouă, apărând din 2015, sub egida Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, cu contribuția administrativă și editorială a poeților Teo Chiriac și Arcadie Suceveanu, actualul și fostul președinte USM, va reuși să depășească și acest moment critic. „Sud-Est Cultural” se află într-o situație mai dificilă, neavând în spate o instituție pe care să se poată baza din punct de vedere financiar. De o vârstă egală cu a Republicii Moldova, fondată de regretata Valentina Tăzlăuanu, revista „Sud-Est Cultural” a fost în acești ani oglinda literară, culturală, artistică, civilizațională în care s-a reflectat societatea noastră în mișcare spre impas. Astăzi, condusă de scriitorul Marcel Gherman, revista se vrea o platformă pentru scriitorii, artiștii tineri care fac incursiuni spre „frontiera finală” a spațiului literar, artistic modern, universal.

Presupunem că modul umilitor de a umbla cu mâna întinsă la fiecare început de an a cântărit hotărâtor în decizia de a se pune punct apariției revistei „Contrafort”, cunoscută și apreciată pe ambele maluri ale Prutului pentru nivelul ei editorial și intelectual, fondată și administrată, timp de 27 de ani, de scritorii Vasile Gârneț și Vitalie Ciobanu, cu eforturi și sacrificii pe care le putem doar intui. Dispariția „Contrafortului” va fi, lăsând patetismul la o parte, o pierdere enormă pentru cultura noastră, pierdere pe care unii politicieni, sperăm, o vor resimți cu anii. Să le mulțumim colegilor Vasile Gârneț și Vitalie Ciobanu pentru că au rezistat până acum!

Sigur, în condițiile crizei economice, pandemice, în prag de război, când prețul la gazele naturale și alte produse de primă necesitate cresc vertiginos, statul trebuie să mai economisească, nu putem să lăsăm oamenii să înghețe în case. Dar nici să-i lăsăm să „înghețe” intelectualicește, cultural nu e o ieșire din situație. O societate aflată în sărăcie cruntă, dar care citește, are o perspectivă mai optimistă decât cea care o duce mai bine (relativ) din punct de vedere material, dar își sacrifică revistele literare. O spunem nu pentru a învinui pe cineva, ci pentru a atrage atenția asupra problemei la Chișinău, dar și la București.

Revistele literare contribuie de la bun început la crearea unui spațiu literar, cultural, artistic comun, publicând autori de pe întregul spațiu al limbii române, ele lucrează demult pentru obiectivul „consolidării comunității de limbă, istorie și cultură”, care figurează în Foia de parcurs privind domeniile prioritare de cooperare între România și Republica Moldova, document semnat în prezența Maiei Sandu și Klaus Iohannis, la București. Dacă revistele „Contrafort”, „Revista Literară”, „Sud-Est Cultural” și altele vor dispărea, ne vom depărta de acest obiectiv important.

La 25 februarie 1866, revista „Familia” publica poemul „De-aş avea trimis de un poet începător. Astfel a debutat Mihai Eminescu, pe care l-am omagiat acum o jumătate de lună, de Ziua Culturii Naționale. Să ne imaginăm că în acel an mureau toate revistele literare...