Nicolae Negru // Un scandal artificial

Semne diacritice

Nimic nu prevestea scandalul izbucnit în legătură cu premiul „Timișoara pentru Valori Europene”, decernat președintei Maia Sandu. Suma de 30 000 de euro, cât valorează premiul respectiv, li s-a părut unora foarte mare și a declanșat un val de atacuri asupra laureatei, o competiție a învinuirilor și a jignirilor cât mai deșănțate la adresa ei. Un moment de glorie a fost transformat într-un dezmăț politicianist, într-o manifestare a invidiei și frustrărilor personale, a urii și resentimentelor împotriva celui mai apreciat președinte al Republicii Moldova de până acum.

A „strălucit” un politician proeuropean care a comparat gestul Maiei Sandu de acceptare a premiului de la Timișoara cu fapta lui Dodon de acceptare a sacoșei cu bani de la Plahotniuc. În ce mod un premiu decis de un juriu poate fi prezentat ca un act de corupție depinde probabil de gradul de ură, de invidie și de angajamentul obscur al respectivului politician.

Nicio zi fără scandal - aceasta pare să fie noua lozincă a multor politicieni de pe Bâc, anti- și pro- europeni. Atunci când motivele lipsesc, ele se inventează, se caută pretexte, faptele se ajustează, se trag de păr, în funcție de scopuri. Cu cât e mai mare scandalul provocat, cu atât politicienii implicați par mai satisfăcuți, de parcă acesta le-ar fi rostul. Cu atât mai mult trebuie apreciată decența celor care nu au participat la linșajul Maiei Sandu.

S-a mai văzut că Președinția nu a avut un plan de comunicare în legătură cu acest premiu. Ca mai întotdeauna, s-a improvizat, s-a reacționat la reacțiile altora. În condițiile când Maia Sandu însăși vorbește despre intensificarea războiul hibrid împotriva actualei guvernări și a ei personal, o asemenea abordare față de comunicarea cu publicul ridică semne de întrebare privitor la competența serviciilor prezidențiale. Și nici legislația noastră nu pare suficient de clară în privința premiilor pe care le pot primi șeful statului sau primul ministru. Această lacună trebuie eliminată.

Însă nu trebuie să dramatizăm, e un scandal steril, artificial, oricât gaz ar turna unii peste foc (inclusiv din fățarnică „solidaritate”), acesta nu poate dura mult, nu are potențial, se va stinge de la sine, orice cetățean este capabil să-i înțeleagă caracterul fals. E un scandal ce se ține pe supărări, resentimente, interpretări, nu pe acțiuni reprobabile și nici pe greșeli fatale.