Transplant de cap (revoluție) sau terapie (evoluție)?

Semne diacritice

„Hoții în Parlament! Hoții în Parlament!”, striga o fetiță de 4-5 ani, alături de bunicul ei și alți protestatari aflați în umbra copacilor de lângă Arcul de Triumf, din Piața Marii Adunări Naționale, reacționând la chemările vorbitorilor de pe scena de dincolo de drum. Plictisit, frățiorul ei mai mare își îndrepta privirea în partea opusă, spre o mașină-lebădă (sau, poate, gâscă) mov, care circula pe aleile din parcul Catedralei, plimbând copiii, ai căror mame, tați sau bunici nu păreau interesați de întoarcerea miliardului și „luarea înapoi” a statului capturat de oligarhi.

Îmbrăcămintea bunicului venit la protest cu nepoții săi îi trăda condiția materială modestă de „bugetar” din suburbie, revolta de pe chipul său se suprapunea cu oboseala și deznădejdea celui furat de ultima șansă.

Pe scenă, vorbitorul, unul dintre liderii Platformei DA, îi asigura pentru nu știu a câta oară pe cei veniți în PMAN din centrul Chișinăului că „azi se bate ultimul cui în sicriul guvernării” și că actualii guvernanți vor fi curând „încătușați” și duși la Pruncul sau Cricova („nu în beciurile cu vin” – a precizat vorbitorul), dar numărul de oameni care aplaudau spusele sale era mult mai mic și avertismentele sale la adresa oligarhilor nu mai sunau atât de convingător ca altădată.

Valul mișcării de protest pare să scadă, deși aparențele ar putea fi înșelătoare. Poate venirea unei procuroare române trimise de Bruxelles și inițiativa invitării unei misiuni UE în Justiție, anunțată de Candu și Streleț, să fi avut un efect calmant asupra mai multor protestatari. Guvernarea se dă peste cap să demonstreze că procesul de reformare a „sistemului” a început, că demisiile și alegerile anticipate ar fi catastrofale. Poate a contat și sfatul lui Valeriu Zgonea, președintele Camerei Deputaților din Parlamentul României, venit la Chișinău să ne spună că Republica Moldova nu are nevoie de revoluție, ci de evoluție. Poate incoerența, unele bâlbe ale organizatorilor (cum a fost cea de după întâlnirea cu președintele Nicolae Timofti, când unii dintre ei au dezmințit ceea ce spuseseră alții referitor la revendicarea demiterii președintelui), dar și propaganda intensă împotriva Platformei DA i-a determinat pe o parte din cetățenii noștri să privească cu prudență protestul din PMAN.

„Intelectualii sunt cu noi!” – proclama vorbitorul, ca peste câteva clipe să se contrazică, dând citire unui mesaj către Spiridon Vangheli, Ion Ungureanu și Eugen Doga, îndemnându-i să se alăture protestatarilor, chemându-i pe scriitori, oamenii de cultură, profesori și „decani” să vină în PMAN, aducând cu ei și studenții. Absența intelectualilor este o temă recurentă în luările de cuvânt și în discuțiile protestatarilor. Cei absenți sunt acuzați fără menajamente că „s-au vândut”, că „sunt lași”. O fi fiind, dar mai este cu siguranță și altceva.

Radicalismul, limbajul „incendiar”, chemarea la revoluție, care se poate solda cu violențe și chiar cu vărsări de sânge nu le poate surâde intelectualilor. Nimeni nu neagă că organismul nostru statal este grav bolnav, dar ideea unei revoluții e similară unui transplant de cap și naște imediat întrebarea cine este „chirurgul” sau „chirurgii” și care pot fi consecințele. Propunând un proiect politic, membrii Platformei DA își atrag imediat lumina reflectoarelor și unii dintre ei nu arată destul de decent, ca un Spiridon Vangheli, un Ion Ungurenau sau un Eugen Doga să nu se compromită alăturându-li-se.

E o naivitate să crezi că, înlăturându-i cu forța de la „treucă” pe unii oligarhi, în Republica Moldova se va instaura „dreptatea și adevărul”. Exemplul Ucrainei care a trecut, timp de zece ani, prin două revoluții ne stă la dispoziție în acest sens. Dar cu ce s-au soldat cele două revoluții sângeroase în Kîrgîzstan? După alungarea lui Akaiev, apoi, printr-o mișcare și mai violentă, a lui Bakiev, președinte a devenit Almazbek Atambaiev, politician prorus, cu afaceri în domeniul minier, care, de altfel, l-a vizitat pe oligarhul Vlad Plahotniuc în primăvara acestui an, venind cu un avion privat, pus la dispoziție de bancherul Ilan Șor.

„Jos cumătrismul!” – mai striga vorbitorul de duminică, epuizând, se vede, rezerva de sloganuri, dezvăluind, fără să vrea, că problemele de sănătate ale Republicii Moldova sunt mai complexe, pe care nu le rezolvi cu un singur „transplant de cap”. E nevoie de un tratament mai amplu, de durată, de o terapie generală tradițională, europeană, care se numește democratizare și reforme, schimbare de mentalitate și sus, și jos.

Marșul automobilistic ajuns în PMAN, agitația bruscă și forfota polițiștilor, îl trezi la viață și pe copiii care, până atunci, se plictisiseră peste măsură de discursurile și sloganurile repetate de mulțime, trăgându-l periodic pe bunicul lor spre parc, în altă lume, mai interesantă, mai adevărată pentru ei. Hotărât să-și facă dreptate, bunicul rezista greu la îndemnurile lor. Și pentru acest moment dificil, pentru că a fost pus să aleagă între setea de dreptate și grija pentru nepoți, vor trebui să răspundă în fața unei instanțe morale politicienii nesimțiți și hrăpăreți.