Transnistria nu vrea să fie luată în brațe?

Semne diacritice

După perdeaua de fum ridicată de dezbaterile publice ale sistemului electoral majoritar, propus de PD, să nu scăpăm din vedere un eveniment mult mai important: avem un alt furnizor de energie electrică pentru Republica Moldova. Concursul organizat de Ministrul Economiei a fost câștigat de o companie ucraineană, care a propus un preț mai bun decât Centrala de la Cuciurgan.

Pe lângă economia de circa 300 de milioane de lei, care se obține din diferența de preț la volumul de energie electrică importat, această decizie de natură comercială ascunde motive politice și geopolitice serioase.

Centrala de la Cuciurgan, care aparține companiei ruse Inter RAO EES, pierde principalul său client în condițiile în care șansele de a găsi altul sunt aproape egale cu zero. În consecință, administrația separatistă de la Tiraspol pierde cea mai mare sursă de venit în bugetul său și Moscova, pentru care povara transnistreană devine tot mai grea, va fi nevoită să suporte cheltuieli neprevăzute, iar cetățenii ruși – să-și strângă și mai mult cureaua de dragul separatiștilor transnistreni, după ce au strâns-o de dragul Crimeii și al „republicilor populare” din Donbas.

Dar nu mai puțin neplăcut decât problemele financiare pe care le provoacă Moscovei pare perspectiva consolidării parteneriatului dintre Chișinău și Kiev în urma acestei tranzacții care nu e de neglijat nici pentru ucraineni, căci oferta depășește cu mult cererea de energie electrică în regiunea noastră. „Coordonatorul executiv” demonstrează astfel Moscovei, care îl șantajează, încercând să-l pună sub monitorizarea Interpolului, că prețuiește mult relațiile cu Ucraina, foarte importante și din perspectiva obținerii controlului de facto asupra teritoriului transnistrean.

Apropierea dintre Chișinău și Kiev poate crea probleme grave existenței independente a regiunii secesioniste de pe Nistru. Dacă se reușește realizarea ideii de instalare a unor puncte vamale comune pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, conform protocolului intrat în vigoare la finele anului 2015, statul separatist își pierde relevanța simbolică, iar cu el se compromite și ideea separatismului transnistrean.

Deschiderea primului punct vamal comun Cuciurgan-Pervomaisk era planificată pentru 2016, dar Moscova a reușit, cu ajutorul Berlinului și OSCE, nu numai să amâne acest eveniment, ci și să forțeze mâna Chișinăului întru semnarea unui protocol care conține elemente de recunoaștere a statului separatist (plăcuțe de înmatriculare auto fără însemnele Republicii Moldova, prefix telefonic internațional, recunoașterea diplomelor de studii). Acum ea încearcă să blocheze crearea punctului vamal comun Cuciurgan-Pervomaisk folosindu-l pe Dodon și pe ceilalți participanți la negocieri în formatul 5+2. Tiraspolul strigă isteric că se instituie o „blocadă economică” și chiar amenință cu reizbucnirea războiului.

Și e de înțeles: „statalitatea” și „independența” transnistreană vor arăta ridicol, dacă vor trebui să se conformeze controlului vamal și de grăniceri al Republicii Moldova. Dar dacă s-au obișnuit cu înregistrarea exportului transnistrean în Camera de Comerț și de Industrie de la Chișinău, se vor obișnui și cu noua situație. Isteria Tiraspolului este asemănătoare plânsetului copilului care nu vrea să fie luat în brațe. Ar fi bine să se știe și dorința populației de dincolo de Nistru.

Mai dificilă e situația Moscovei rănite în orgoliul ei imperial, de supraputere. Obișnuită să comande muzica, îi pare imposibil să danseze după muzica altora. Și încercarea ei din ultima vreme de a transforma problema transnistreană într-un model de urmat în Ucraina va suferi eșec, dacă regiunea separatistă se va pomeni fără voia ei în spațiul economic și vamal al Republicii Moldova.

Fiindcă nu poate să influențeze Kievul, Moscova acționează prin intermediul OSCE, UE (Germania) și SUA, pentru a determina Chișinăul să se conformeze scenariului scris la Kremlin. Nu este exclusă și o încercare de a folosi Transnistria ca pe o monedă de schimb în relațiile sale cu Germania sau SUA. Rusia ar putea chiar să ne „dăruiască” teritoriul nostru, la pachet cu baza ei militară (Planul Kozak-2), pentru a anticipa un eșec răsunător pe Nistru. Nu putem lua în niciun caz „pachetul” cu bază militară rusească, lucrul acesta trebuie spus cu claritate, de la bun început, pentru a se evita pierderea de energie și de timp.