„Stataliștii” care demolează „statalitatea”

Semne diacritice

Deși Dodon s-a strofolit că nu va permite plecarea militarilor la exercițiile NATO, în Ucraina, ei au ajuns acolo, fiindcă premierul Filip a decis să ignore capriciile semipreședintelui. A urmat imediat un decret prezidențial prin care a fost suspendată hotărârea respectivă a Guvernului, dar nimeni nu l-a luat în seamă. Conform Constituției Republicii Moldova (art.88 i), președintele poate suspenda „actele Guvernului, ce contravin legislației, până la adoptarea hotărârii definitive a Curții Constituționale”.

Doar că Dodon nu s-a adresat Curții, ca aceasta să-și spună cuvântul în disputa sa cu Guvernul, după cum cere Constituția. Ceea ce înseamnă că gestul lui era de ochii lumii, teatru. (Prin decizia din 2 mai 2017, CC a stabilit că „participarea Republicii Moldova la sisteme colective de securitate, asemenea sistemului de securitate al Națiunilor Unite, operațiuni de menținere a păcii, operațiuni umanitare etc., care ar impune sancțiuni colective împotriva agresorilor și infractorilor de drept internațional, nu este în contradicție cu statutul de neutralitate”. Iar, deductiv, participarea la exerciții de acest fel - cu atât mai mult.)

Cu ce se aleg cetățenii din această confruntare caraghioasă? Unii - cu impresia că președintele lor luptă ca un zmeu pentru „neutralitate”, dar nu are „împuterniciri”, alții - că strofoleala semipreședintelui e fără sens, iar decretele prezidențiale - sunt foaie verde, că Dodon nu urmărește neapărat să obțină vreun rezultat, cât să-și impresioneze finanțatorii „din Bahamas”, cărora le displace profund faptul că militarii moldoveni „neutri” se antrenează peste hotare. În schimb, ei preferă antrenamentele militarilor ruși pe teritoriul nostru „neutru”, de aceea semipreședintele nu face nici câr, nici mâr la adresa lor.

Dodon însă nu se oprește aici. Ca un sergent răzbunător, el îi amenință cu controale și retrogradări pe ofițerii Armatei Naționale care au mers în Ucraina fără voia sa. În acest moment, Plahotniuc a ieșit la rampă și a anunțat că va modifica Legea cu privire la Armata Națională, pentru a limita posibilitățile președintelui de a se implica în activitatea armatei și a se răsti la militari. Și ca să-l provoace mai tare pe Dodon, a adăugat că Parlamentul se va întruni într-o ședință specială pentru a vota în mod repetat legile respinse de Dodon până acum, iar Guvernul îl va propune la postul de ministru al Apărării pe vicepreședintele PPE, Eugen Sturza. Și va insista în mod repetat asupra acestei candidaturi.

Dodon a reacționat imediat, declarând că nu îl va accepta în fruntea Armatei pe un „băiat de granturi” (propunându-l în schimb pe tatăl finului său, generalul Victor Gaiciuc) și că nu va promulga nici în ruptul capului modificările legislative respinse de el anterior și cele privitoare la Armata Națională, caracterizând acțiunile guvernării ca încercare de „demolare” a instituției prezidențiale. El nu a exclus că va recurge la „ultima soluție”, care e „revolta populară și revoluția”, dar până atunci „examinează posibilitatea”să nu mai promulge nicio lege adoptată de Parlament. „Nu exclud că nu vom mai promulga nicio lege. Nu exclud că vom recurge și la alte lucruri. Nu voi promulga legile menționate, chiar dacă există decizia Curții Constituționale, care este o filială a PD și a lui Plahotniuc”, a afirmat Dodon, citat de Ziarul NAȚIONAL.

Extraordinar! Șeful statului declară cu text deschis că nu se va supune Constituției (art 93 (2): „Președintele Republicii Moldova este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două săptămâni, spre reexaminare, Parlamentului. În cazul în care Parlamentul își menţine hotărârea adoptată anterior, Președintele promulgă legea”. Același lucru e și cu aprobarea miniștrilor. Conform interpretării Curții Constituționale, președintele poate respinge candidatura lui Sturza doar o singură dată și trebuie să o aprobe dacă Guvernul o propune a doua oară. Guvernul a și propus-o.

De altfel, nu e prima dată când Dodon își manifestă în public disprețul pentru Constituție. Săptămâna trecută el declara pentru presa rusă că nu va promulga în niciun caz legea prin care ziua de 9 mai va fi marcată ca Ziua Europei și legea contra propagandei rusești. A vorbit și despre „revoluție”, pronunțându-se însă împotriva răsturnării cu forța a actualei guvernări, după cum îl îndeamnă unii simpatizanți socialiști. Nu, nu din respect pentru Constituție, ci pentru că se teme că în urma unei „revoluții” vor profita „România și SUA”.

Are semipreședintele nostru probleme cu capul, eșuează din punct de vedere rațional, este incapabil să-și „stabilizeze” comportamentul la un nivel lucid, responsabil? Dacă e un joc, e un joc riscant, la limita criminalului.

Joi însă, în mod surprinzător, Dodon a tăcut, și-a luat o pauză de gândire, nu a respins imediat candidatura lui Sturza, după cum se grozăvea miercuri. Să-i fi venit un puseu de luciditate? Situația sa nu e de invidiat. Amenințarea cu „revoluția” e o crimă, încălcarea sfidătoare a Constituției e o altă crimă. El se joacă periculos cu focul. Nimeni nu îi va permite să destabilizeze Republica Moldova. Dacă pornește pe această cale, îl așteaptă soarta lui Ianukovici, cu deosebirea că fostul președinte ucrainean a putut fugi (a fost scos, de fapt, de GRU) din Ucraina. Dodon însă poate fugi doar până la Tiraspol. Singura sa speranță de salvare e că separatiștii vor săpa un tunel pe sub Ucraina.

Pe de altă parte, și jocul lui Plahotniuc, dacă e joc, a ajuns într-un punct riscant. Dacă îi permite lui Dodon să terfelească Legea Fundamentală, să respecte Constituția doar în mod selectiv, să amenințe cu kalașnikovul „revoluției”, să nu promulge unele legi care nu îi sunt pe plac, să nu accepte candidaturile propuse de Guvern în mod repetat, autoritatea liderului PD se va prăbuși, „coordonatorul executiv” devine ridicol, caraghios, iar aceasta e soră cu moartea politică. Plahotniuc va arăta prost de tot, mai ales știindu-se că l-a preferat și se pare că îl preferă în continuare pe Dodon Maiei Sandu, dacă e să judecăm după știrile pe care le difuzează grupul său mediatic.

Rămâne să vedem cum se va descurca, cum va ieși liderul PD din această situație complicată. Chiar suntem curioși cum va „rezolva aceste blocaje odată și pentru totdeauna”. Ceea ce se vede cu claritate e că statul Republica Moldova se cutremură din temelie, Constituția sa e folosită ca o cârpă de șters cizmele chiar de șeful statului, de politicienii care, în mod paradoxal, s-au declarat cei mai aprigi apărători ai „statalității”. Probabil, după cum „agrarienii” au fost groparii colhozurilor din care s-au hrănit, a venit rândul „stataliștilor” să compromită și să distrugă statul care i-a născut.