Stabilitatea imorală și revoluția ilegitimă

Semne diacritice // FMI, SUA, UE, inclusiv România nu au de gând să manifeste indulgență față de guvernarea PD

Răgazul de o lună acordat de „Forumul Civic” actualei guvernări a expirat fără rezultatele scontate de organizatorii forului. În lista de revendicări pot fi bifate niște schimbări, dar acestea, deși importante, nu par să-i convingă de sinceritatea și buna intenție a autorităților.

Neîncrederea față de puterea „proeuropeană” se menține, suspiciunea că asistăm la o nouă, mai „subtilă”, etapă de mimare a reformelor nu este nemotivată, atâta timp cât se evită în mod sfidător pedepsirea înalților funcționari sub privirile cărora a fost furat miliardul din sistemul bancar și nu se acționează convingător pentru găsirea și întoarcerea banilor furați, iar unele întreprinderi de stat sunt puse în serviciul interesului oligarhic.

De aici încolo, FC anunță necesitatea „amplificării presiunii protestatare pașnice asupra guvernării”, „împotriva dictaturii oligarhice care a capturat statul”, îndemnând „întreaga societate civilă, opoziția protestatară să facă abstracție de culorile politice, afilierea ideologică și de altă natură, să se consolideze” în acest scop. Momentul critic al mișcării protestatare se anunță a fi alegerea noului președinte al Republicii Moldova, pe care liderii DA și „forumiștii” îl vor ales prin vot direct, concomitent cu desfășurarea alegerilor parlamentare anticipate.

Deși accentul se pune pe proteste pașnice, reprezentanții FC nu exclud, ci sugerează violențele, în cazul în care puterea le va ignora în continuare „condițiile fezabile”. Se face trimitere la un prezumtiv „drept la revoltă asupra tiraniei și a asupririi”, inclusiv „exercitarea suveranității populare în mod direct”, ce s-ar conține în Preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului. Se recurge astfel la o interpretare liberă a frazei din Preambul, în care se subliniază că „...este esențial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluție extremă, la revoltă împotriva tiraniei și asupririi”). De fapt, „soluția extremă” nu e un drept, ci doar o consecință nedorită a nerespectării drepturilor omului.

La o „soluție extremă” sau „finală” s-a referit și liderul PSRM, Igor Dodon, în cazul în care nu se va reuși blocarea alegerii președintelui R. Moldova, după încheierea mandatului actualului președinte, Nicolae Timofti. Este o amenințare evidentă de aplicare a violenței, chiar dacă Dodon evită să pronunțe acest cuvânt. Va face tot posibilul pentru a împiedica alegerea unui nou președinte și a provoca alegeri anticipate Renato Usatîi cu oamenii săi. Oricât ar manipula tarifele și prețurile, Guvernul are prea puțin timp la dispoziție și nu va reuși să stingă spiritul protestatar. Riscul unor vărsări de sânge este destul de mare.

Pe de altă parte, FMI, SUA, UE, inclusiv România nu au de gând să manifeste indulgență față de guvernarea PD, vizita delegației FMI încheindu-se fără angajamente concrete, rămânând ca dialogul să continue „în următoarele luni”. Criza financiară și bancară cu care se confruntă R. Moldova este o consecință directă a statului capturat și ajutorul din străinătate nu va veni, decât atunci când va exista o oarecare certitudine că instituțiile statului funcționează cum se cuvine și banii nu vor fi furați ca mai înainte. Protestele vor fi încurajate până nu se va trece peste linia după care începe instabilitatea și riscul venirii la putere a forțelor antieuropene.

Acest segment nu prea mare de convergență deplină a intereselor partenerilor vestici și a protestatarilor din centrul Chișinăului va fi hotărâtor pentru reușita reformelor și, mai cu seamă, pentru menținerea păcii în Republica Moldova. „Forumul Civic” nu are dreptul, nici juridic, nici moral, să declanșeze o revoluție, dacă nu va fi schimbat modul de alegere a președintelui și nu vor fi declanșate alegeri anticipate. Dar dacă guvernarea PD va continua să uzurpeze puterea și va acționa în interesul lui Plahotniuc, cine îi va opri pe cetățenii revoltați? Ne aflăm între o stabilitate imorală și o revoluție ilegitimă.