„Spălătoria” îi scrie clientului

Semne diacritice

Norii par a se îngroșa din nou pe cerul relațiilor moldo-ruse, după o ușoară tendință de a se rări. Chișinăul trimite o surprinzătoare lungă, plictisitoare și aproape enigmatică notă (de protest) Moscovei, cerând, în termeni foarte evazivi, dar până la urmă descifrabili, să fie încetate abuzurile față de oficialii moldoveni care au neșansa să intre sau să tranziteze teritoriul Rusiei. Dacă nu vor fi luate măsuri, se spune în nota respectivă, semnată de președintele parlamentului Andrian Candu și premierul Pavel Filip, oficialilor moldoveni li se va cere „să se abțină de la deplasări în Federația Rusă”.

E un fel de notă chinezească din perioada Războiului Rece în legătură cu survolarea spațiului aerian al Chinei de avioanele americane la o înălțime prea mare pentru a fi doborâte de artileria antiaeriană chineză. E de fapt un strigăt de disperare, căci, ni se spune cu acest prilej într-un comunicat de presă al Parlamentului, Moscova a mai fost informată despre abuzurile în cauză, prin intermediul Ministerului Afacerilor Interne și Integrării Europene, dar nu a binevoit să răspundă în vreun fel.

Despre ce e vorba în realitate? Fără a se da nume, în notă se arată că reprezentanții serviciilor speciale rusești îi opresc, îi percheziționează, îi interoghează în mod abuziv pe reprezentanții oficiali ai instituțiilor publice din Republica Moldova. Numărul acestora se ridică la „cel puțin” 25 în ultimele luni. Presa noastră a identificat vreo cinci dintre ei, printre care și pe directorul CNA, Viorel Chetraru, care a confirmat că a fost reținut timp de câteva ore pe un aeroport din Moscova.

Totuși picătura care a umplut paharul răbdării pare să fie alta. În nota cu pricina se mai face referire la multiple încercări ale Rusiei din ultima vreme de a obține punerea „sub monitorizare internațională a mai multor politicieni din Republica Moldova, inclusiv deputați, folosindu-se în acest scop de informații false și date trunchiate”. În cazul unei persoane nenominalizate (dar despre care unele publicații au presupus că ar fi Plahotniuc) astfel de solicitări către Interpol au fost adresate tocmai de 15 ori! Eșuând, instituțiile Federației Ruse au schimbat tactica, încercând să obțină punerea „sub monitorizare internațională a categoriei de persoane menționate prin intermediul relației bilaterale ale Federației Ruse cu anumite țări, în speranța că acestea nu vor verifica minuțios informația”.

Chișinăul vede o legătură între acțiunile de „hărțuire” a oficialilor moldoveni din partea Federației Ruse și avansarea anchetei în dosarul „Laundromatului” moldovenesc, a spălării celor 22 de miliarde de dolari rusești printr-o bancă din Republica Moldova. Mai mult, el îndrăznește să sugereze că „lipsa totală de cooperare a instituțiilor de drept din Federația Rusă cu anchetatorii moldoveni în cazul „spălătoriei moldovenești” reflectă intențiile Moscovei de a bloca ancheta. Este o acuzație de o gravitate extraordinară, la care se răspunde cu… tăcere.

Așadar, „Spălătoria” îi scrie „clientului”, cerându-i socoteală, acuzându-l în public că ar pune piedici justiției, iar „clientul” se face că plouă. Președintele formal al „Spălătoriei”, numit Dodon, sare imediat în apărarea „clientului”, conform principiului „clientul are întotdeauna dreptate”, declarând că el nu a observat acțiunile reprobabile la care fac trimitere Candu și Filip.

Reacția împăciuitoare a Moscovei, încercarea ei de a face pe niznaiul, de a amâna răspunsul invocând „complexitatea” scrisorii, este grăitoare, spune mai mult decât cuvintele pe care le rostește. Ea are un singur motiv să se comporte așa: fiindcă se simte cu musca pe căciulă și nu dorește scandal. Nu din decență sau prietenie, respectarea normelor internaționale în relațiile cu „vecinătatea apropiată” nu e stilul ei, o demonstrează elocvent relațiile cu Belarus, ci fiindcă scandalul o expune unei atenții inutile.

Moscova nu dorește scandal, fiindcă ceea ce vrea să obțină se numește șantaj, iar șantajul la vedere își pierde eficiența, e chiar dificil, ca sexul în public, după cum relatează, într-un banc, Radio Erevan. Știindu-se cât de nervos reacționează șeful MID-ului Serghei Lavrov la orice gest care i se pare că lezează „măreția” Rusiei, faptul că adjunctul său Grigori Karasin nu și-a anulat planificata vizită la Chișinău e o dovadă în plus că Moscova e la curent, că nu e străină de ceea ce îi impută Chișinăul în nota sa, dar preferă să simuleze că nu știe.

Se poate presupune că, prin acțiunile de hărțuire a oficialilor moldoveni, Moscova „bate șaua”, ca Chișinăul să mai priceapă un lucru: că trebuie să renunțe să-i mai oprească, să-i percheziționeze și, cu atât mai mult, să-i întoarcă din drum pe Rogozin și alți oficiali ruși care merg la Tiraspol sau se întorc de acolo. Dar demontarea „spălătoriei” o deranjează cel mai tare. Și nu e greu de priceput de ce. Fiindcă, probabil, clienții banilor „spălați” sunt oameni cu greutate, cu acces în cele mai înalte cabinete de la Kremlin.

Considerând logic că Plahotniuc este „veriga slabă” a „Spălătoriei”, ei încearcă să-l influențeze prin metode „specifice”. I-am auzit pe unii politicieni, pe unii jurnaliști, bloggeri emițând strigăte de bucurie, de triumf, în legătură cu aceasta. Deși nu pare o reacție deșteaptă, plăcerea lor poate fi înțeleasă, mai ales dacă lucrează pentru „client”. E simpla plăcere a șoricelului care vede motanul încolțit de dulăi. Pe de altă parte, liderul PD a menționat nu demult, în cadrul unui interviu, că s-au făcut încercări de a-l șantaja, fără să precizeze din partea cui și de ce. Acum lucrurile se clarifică un pic.

Ar mai fi de adăugat că, înainte de o înmâna nota ambasadorului rus Farit Muhametșin, Candu și Filip s-au întâlnit cu ambasadorii occidentali. „Coordonatorul” anunță astfel „clientul” că „Spălătoria” se închide definitiv. Însă el ne mai rămâne dator cu o explicație: de ce Procuratura Generală, CNA etcetera au permis transformarea Republicii Moldova în „spălătorie” rusească și care e rolul său în această „metamorfoză”.

Mai rămâne de clarificat și rolul de azi al lui Dodon, e de idiot util sau de complice al „clientului”? Deși nu e mare diferența între ele, adevărul e important. Faptul că Putin vrea să vorbească cu Dodon, la câteva săptămâni de când s-au văzut ultima dată, ar fi un indiciu că scrisoarea „Spălătoriei” l-a derutat, l-a prins pe un picior greșit. Știa sau nu știa? Să vedem, dincolo de cuvinte și tăceri, ce va urma cu adevărat….