Se va mai răzgândi Lupu?

Semne diacritice

Dacă motivul, sensul invitării „coordonatorului executiv al Consiliului Alianței de guvernământ” la Washington și, în special, întâlnirea cu Victoria Nuland, adjunctul secretarului de stat al SUA, se mai cer clarificate, neputând fi stabilite la această etapă decât ipotetic, beneficiile pentru PD și Plahotniuc în persoană, în acest caz, sunt multiple și evidente. E vorba nu numai de imagine, de menținerea la putere, ci și de supraviețuirea sa ca politician și a PD-ului ca partid.

Odată cu înlăturarea lui Filat și implozia PLDM, Plahotniuc a devenit mult mai vulnerabil, expus furiei populare și tuturor criticilor din exterior, iar PD (împreună cu PL) s-a pomenit pe marginea prăpastiei, după cum arată ultimele sondaje. Se cere un efort ieșit din comun, niște realizări extraordinare pentru ca PD să rămână pe linia de plutire.

Deși Plahotniuc s-a lăudat la Washington cu „rezultatele obţinute de către guvernarea de la Chişinău în domeniul economic, în ultimele două luni”, referindu-se de fapt la încasările acumulate de Fisc și de la Vamă (o fi contribuind și „Metalferos”, și „Moldtelecom” în plină măsură?), ceea ce e altceva, realitatea economică e catastrofală, producția și, mai cu seamă, investițiile sunt în declin abrupt, R. Moldova, conform unor experți, nu mai are ce exporta, exporturile au scăzut cu aproape 15 la sută în primul trimestru al anului 2016 față de perioada respectivă a anului trecut (descreșterea începe în 2014), iar importurile - cu aproape 9 la sută.

SUA nu semnează un cec în alb pentru actuala guvernare de la Chișinău, cum au interpretat unii vizita oligarhului la Washington (continuarea reformelor și îndeplinirea condițiilor FMI sunt obligatorii, pentru ca R. Moldova să se bucure de sprijinul american, a declarat Antony Blinken, adjunctul secretarului de stat american, aflat la București), dar nu reformele îl sperie acum pe Plahotniuc, ci viitorul său și al formațiunii pe care o controlează.

Și Bucureștiul, a cărui susținere „pentru o R. Moldova puternică, independentă, europeană este esențială”, e pe aceeași poziție, spune Blinken: „Sprijinul României pentru R. Moldova a constat și în asigurarea că Republica Moldova va continua calea reformelor”. Reformele sunt o condiție sine qua non ca oligarhul să salveze aparențele și e de presupus că lucrurile vor începe să se miște mai repede în această direcție. Dacă, firește, Plahotniuc este adecvat și înțelege ce i se întâmplă.

Dacă e să judecăm după rezultatele de până acum, capacitățile sale intelectuale sunt mult supraapreciate, altfel nu se ajungea la furtul miliardului. Ori Plahotniuc nu e lucid, stăpânit de demonii îmbogățirii fără limite, cu orice preț, ori a fost tras pe sfoară, ori nu este cel care a controlat total BNM, CNA, Procuratura Generală...

Și ceilalți lideri ai PD ar trebui să înțeleagă că vechea strategie nu mai este aplicabilă. Dacă până acum PD își putea permite să joace „la două capete”, ocupând centrul scenei politice, să pledeze pentru cursul european, ținându-se de mâna CSI, cochetând cu Moscova (de ochii lumii, căci ușa de la Kremlin nu li se mai deschide, din cauză că l-au dus de nas pe Serghei Narîșkin, șeful administrației prezidențiale, folosindu-l pe post de intermediar în negocierile simulate cu PCRM, după alegerile parlamentare din 2010), de acum înainte, formațiunea lui Plahotniuc va trebui să se miște spre dreapta, pe locul PLDM-ului, să devină motorul „integrării europene”. Lupu va fi nevoit să-și schimbe „părul”, să se mai răzgândească o dată sau să se retragă în umbră.

Doar în felul acesta se poate menține momentul de respiro, poate scădea presiunea alegerilor anticipate din partea electoratului proamerican și unionist. Iar fără o presiune puternică din dreapta, cea din stânga va apărea în altă lumină, a unui interes străin, și își va pierde din legitimitate.