Nicolae Negru // Scepticii și cobitorii

Semne diacritice

Interesant de urmărit cum crește „scepticismul” unora pe măsură ce Republica Moldova se apropie tot mai mult de momentul începerii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Și nu ne referim în cazul dat la cei ce se opun fățiș acestui curs geopolitic, preferând (sau fiind plătiți să prefere) mișcarea pe loc sau spre Est, sub poala mantalei ruse. „Scepticismul” lor e explicabil, e o încercare de a se menține în formă și a-și încuraja simpatizanții.

Dar când atitudinea de neîncredere, de îndoială tot mai pronunțată e manifestată de niște politicieni proeuropeni cu stagiu, care, din voia întâmplării (sau a alegătorilor), s-au pomenit în afara puterii, te întrebi ce ar motiva o asemenea stare de spirit pesimistă, în condițiile când Republica Moldova face tot mai mulți pași spre UE?

În loc să-i bucure, aceasta pare să-i scoată din echilibru, îi determină să interpreteze evenimentele într-o cheie negativă. De exemplu, decizia președinției europene belgiene ca, pe 25 iunie, la Bruxelles, să se întâlnească delegațiile Republicii Moldova și UE pentru a stabili cadrul de negocieri li se pare prematură, nedreaptă, o favoare care i s-ar face, din anumite motive, actualei guvernări. Trecând în revistă cele nouă condiții de îndeplinit pentru începerea negocierilor cu UE, stabilite de Comisia Europeană la acordarea statutului de candidat Republicii Moldova, un politician proeuropean constata, zilele trecute, în contradicție cu raportul CE, că acestea nu sunt îndeplinite, că ar trebui să mai stăm la poarta UE.

El nu formula vreun reproș direct la adresa Bruxelles-ului, dar sugera că începutul negocierilor este un avans nemeritat pentru Chișinău. E exact ceea ce spune și Maria Zaharova, portavoce a ministrului de Externe al Rusiei: că Republica Moldova nu este pregătită de UE.

Totuși, aceste concluzii nu sunt adevărate, ci clădite fie pe interes imperial, fie pe elementara invidie, rivalitate politică fără măsură. Dacă nu ne bazăm pe impresii, pe emoții, ci privim lucrurile obiectiv, fără patimă, constatăm că pe fiecare domeniu sunt realizate măsuri concrete, convenite cu Comisia Europeană. Inclusiv reformarea justiției. Sigur, mai e mult până toate instituțiile statului, începând cu justiția, vor funcționa perfect, dar progresele, oricât de mici ar fi ele, trebuie recunoscute și ținerea Republicii Moldova la poarta UE nu o ajută cu nimic, ci doar o pune în pericol geopolitic. Firește, factorul geopolitic e cel determinant, dacă nu era, nici nu se deschidea poarta UE pentru noi și ucraineni, dar să negi că actuala guvernare a făcut niște pași necesari pe calea integrării europene ar însemna fie lipsă de perspicacitate, fie rea-voință.

Și lucrul acesta nu le scapă alegătorilor, dacă e să ne orientăm după sondaje. Dacă te declari politician proeuropean, nu vorbi ca Dodon sau Maria Zaharova, căci nimeni nu va vota pentru o copie, când există originalul. Iar dacă te consideri mai competent în reforme, demonstrează, nu te limita la etichetări, altfel nu te deosebești de Dodon. Demonstrează unde, cum și de ce se greșește, ca alegătorii să se convingă că ești într-adevăr competent, nu doar te lauzi și isterizezi lumea.

Sondajele arată că majoritatea alegătorilor apreciază activitatea președintei Maia Sandu și a guvernării PAS. Cu toate erorile ei, unele întâmplătoare, altele ținând de abordare, metodologie, lipsă de experiență, Republica Moldova se mișcă într-o direcție corectă și isteriile, dezinformările, minciunile, manipulările care o vizează, atacurile hibride la care este supusă nu reușesc să-i reducă din popularitate.

Ultima găselniță a Moscovei e că Maia Sandu ar pregăti falsificarea alegerilor, - trompetele lui Șor, Platon, Plahotniuc au și pus în circuit această minciună, din disperare, anticipând eșecul războiului hibrid, după cum se spune în mesajul simultan lansat de SUA, Canada și Marea Britanie privind complotul și interferența Rusiei în alegerile și referendumul din Republica Moldova.

Asta nu înseamnă că prezidențialele sunt ca și câștigate și că referendumul nu va întâmpina piedici. Dimpotrivă, aceasta înseamnă că ura și furia Moscovei și ale oligarhilor fugari poate naște acțiuni din cele mai monstruoase, extremiste și criminale. Iar politicienii proeuropeni de tipul celui de mai sus contribuie, conștient sau inconștient, la pregătirea terenului pentru destabilizare.

Unii comentatorii politici, angajați din propria inițiativă să acorde servicii de consultanță partidelor a căror europenitate mai urmează a fi demonstrată, au tot cobit și au sperat că negocierile nu vor începe, că, preluând președinția UE, Ungaria va pune procesul de extindere spre Est pe repaus, dar s-au înșelat rușinos. În aparență, președinția belgiană a acționat cu iscusință, lăsându-l pe premierul ungar Victor Orban în afara jocului, dar nu fără complicitatea sa, trebuie să recunoaștem. Se pare că Orban doar vrea să creeze impresia că se opune aderării Ucrainei la UE. Și fiindcă Republica Moldova se află în același pachet, unii îi prezic și ei, cu aceeași voluptate, eșecul. Dar a vrea să lase impresia și a se opune cu adevărat sunt totuși lucruri diferite, după cum s-a văzut și cu alte ocazii.