Să tragem o linie, răspuns lui Constantin Cheianu

Semne diacritice

După protestul de ieri se poate trage o linie: numărul protestatarilor nu a fost mai mare decât la protestele precedente de la sfârșitul lunii iulie, când s-a adoptat noul Cod electoral, ceea ce ar putea însemna că problema schimbării sistemului electoral și-a epuizat potențialul protestatar, nu mai este o pârghie suficient de puternică în lupta împotriva guvernării. Care să fie explicația?

Prima e că, probabil, sondajele nu mint, indicând că majoritatea cetățenilor sunt în favoarea schimbării sistemului electoral. A doua e incoerența liderilor de opoziție pe parcursul ultimilor doi ani. De ce alegerea președintelui prin vot direct este acceptată, ba chiar cerută imperativ, organizându-se strângerea semnăturilor în acest scop, iar alegerea în același mod a unei jumătăți din membrii Parlamentului este inacceptabilă? Nu e o contradicție aici? Dacă poate fi fraudată alegerea unui deputat în circumscripții uninominale, alegerea președintelui de „întregul popor” se află în afara oricărei suspiciuni?

A treia explicație derivă din cea de-a doua: în timp ce pentru Plahotniuc schimbarea sistemului electoral este vitală, pentru Maia Sandu și Andrei Năstase, orice ar spune ei, nu este la fel, e un motiv în plus de ieșire la rampă, de „gâlceavă”, de aplicare a unor lovituri actualei guvernări.

Sigur, în condițiile noastre este preferabil sistemul electoral proproțional și alegerea președintelui în Parlament, acesta este punctul nostru de vedere, dar acum sunt puține șanse ca PD să facă un pas înapoi, decât doar în direcția perfecționării sistemului electoral mixt: alegerea deputaților din circumscripțiile uninominale în două tururi, nu într-un singur tur cum este acum, și coborârea pragului electoral pentru partide, de la 6% la 4% sau chiar mai jos. Aceasta ar fi, după cum s-a mai spus, și în interesul PD (dacă, firește, PSRM este un partid de sine stătător și nu un satelit secret al PD).

Nici Bruxelles-ul nu se poate opune sistemului mixt mai mult decât cetățenii Republicii Moldova. Protestul de ieri a fost important din acest punct de vedere și pentru liderii partidelor europene „înrudite” cu unele partide de opoziție de la noi, cu PAS în primul rând. Fixați pe anularea sistemului electoral mixt, liderii protestelor riscă să rateze alte probleme importante pentru alegători, inclusiv furtul miliardului. Și, decât și-ar irosi energia pentru o cauză pierdută, ar fi mai rațional să înceapă pregătirile către alegerile parlamentare viitoare.

Două lucruri sunt importante în acest context: 1) trasarea circumscripțiilor electorale, proces care este boicotat de către PAS, ceea ce, în condițiile de azi, nu este rațional, din punctul nostru de vedere; 2) identificarea unor persoane adecvate - pentru a putea concura în circumscripțiile uninominale. Sigur, cazul Șor sau cazul Usatîi sunt deprimante, dar în alte localități s-ar putea să învingă candidații care nu dispun de mulți bani, dar se bucură de mai multă simpatie publică „adevărată”, meritată, care știu ce trebuie de făcut și sunt capabili să se apuce de lucru.

În linii generale, aceste opinii le-am expus și la „Moldova 1”, duminică, comentând în direct protestul din fața Parlamentului. Este, subliniez, punctul meu personal de vedere. Dacă opiniile respective îi pot genera cuiva impresia că astfel am condamnat protestul opoziției, cum s-a întâmplat să i se arate domnului Constantin Cheianu, atunci nu-mi rămâne decât să-mi exprim regretul față de aceste persoane. Lui Cheianu însă, care a mai avut de suferit în urma unor sincope de percepție (și va trebui să ceară scuze pentru unele, conform deciziei Curții Supreme de Justiție), i-am putea recomanda să încerce să nu-și mai însușească chiar toate percepțiile și schemele pe care le primește prin e-mail. Prietenii (de la Bușteni) știu de unde. E bine să mai judeci și cu capul tău, în orice condiție. Aceasta încercăm să facem, cu riscul de a-l supăra pe dl Cheianu și a ne trezi beșteliți în public. Unii colegi consideră că dl Cheianu este influențat de apariția unor pete pe soarele Andrei Năstase. De aceea ar fi ajuns stimatul nostru coleg în halul să se creadă monopolist, etalon al demnității și adevărului. Ne-ar părea rău să fie așa. La statura (intelecuală) a lui Cheianu ar fi și un prilej de (auto) ras.