Să nu ne grăbim cu aplauzele

Semne diacritice

Să nu ne grăbim cu aplauzele. Faptul că Parlamentul a adoptat săptămâna trecută niște legi importante privind sistemul bancar, procuratura, integritatea funcționarilor publici, mass-media nu reprezintă neapărat o schimbare de atitudine, de „paradigmă” comportațională. Plahotniuc a „autorizat” votarea scrâșnind din dinți, împotriva firii sale hrăpărețe.

Aceste legi ar fi putut fi adoptate cu șase ani în urmă, dacă partidele „proeuropene” nu ar fi mimat reformele și ar fi fost interesate cu adevărat de bunăstarea cetățenilor, dacă deputații nu ar fi fost niște marionete și dacă instituțiile statului ar fi funcționat cum se cuvine. PD în special s-a împotrivit cu înverșunare oricăror schimbări de „sistem”. În iunie 2015, miniștrii PD au respins în ședință de guvern proiectul de reformare a procuraturii, deputații PD încercând apoi să-i denatureze sensul, ca să cedeze în cele din urmă sub presiunea Ambasadorului SUA, chiar înainte de convocarea ședinței în plen.

Viteza cu care s-a procedat demonstrează deocamdată doar cât de „învechiți în rele” erau liderii AIE, cât de putrede erau relațiile dintre ei. Ca să tratezi o maladie, trebuie mai întâi de toate să-i stabilești motivele, să pui „diagnosticul”. Dacă s-ar dori cu adevărat o schimbare de sistem, oligarhii mari și mici ar trebui să-și facă mea culpa, să-și recunoască „greșelile” mai întâi de toate. În declarația privind stabilitatea și modernizarea Republicii Moldova, votată joia trecută, nici urmă de așa ceva, deși documentul respectiv a fost conceput ca un angajament de „reclădire a încrederii” pierdute, de întoarcere a unei pagini urâte și de începere a unei pagini noi, mai optimiste în activitatea deputaților.

Ceea ce lipsește în această declarație este simptomatic, mult mai grăitor decât ceea ce a fost inclus în ea. Nu se menționează nici măcar aluziv despre furtul miliardului, pedepsirea vinovaților și întoarcerea banilor furați, așa cum, de altfel, au recomandat „partenerii de dezvoltare”. Să nu aibă Parlamentul nimic a spune în această privință? În felul acesta cred deputații că vor recâștiga încrederea cetățenilor? Mușamalizând un furt care a împins Republica Moldova în prăpastie, care i-a dus faima rea în lumea întreagă?

Procurorul general Corneliu Gurin a fost lăsat să plece din funcție ca un „erou”-reformator, fără să i se reproșeze măcar faptul că nu și-a făcut datoria, că are pe conștiința sa „furtul secolului” și sărăcirea cetățenilor Republicii Moldova. Iar despre demisia lui Viorel Chetraru, directorul CNA, care, ca și Gurin, a fost complice, voluntar sau involuntar, la subminarea sistemului bancar, nu și-a amintit nimeni.

Parlamentul a promis, contrar principiilor economiei de piață, să „umble” la tarifele pentru energia electrică, gazele naturale, produse petroliere, la prețurile pentru medicamente. Sau să înțelegem că Plahotniuc își strânge cureaua, că este dispus să renunțe la o parte din veniturile pe care le obține din buzunarele cetățenilor prin intermediul unor companii-paraziți? În cazul acesta de ce nu se face referință și la serviciile „Moldtelecom”, la desființarea monopolurilor de tipul „Metalferos”? E trecută sub tăcere și concesionarea dubioasă a Aeroportului Chișinău, unde fiecărui pasager i se scot ilegal din buzunar câte 9 euro pentru fiecare călătorie.

Societatea nu are motiv de relaxare, trebuie să privim cu prudență zelul reformator al parlamentarilor, al noii guvernări. Nu de bunăvoie, de nevoie acceptă ei azi ceea ce mimau ieri. Să nu uităm că „lupul își schimbă părul, dar năravul ba”. Lupu(l) fiind Plahotniuc.