Referendumul anti-Chirtoacă și boicotarea boicotului

Semne diacritice

Unele fenomene locale se repetă în pofida tuturor obstacolelor. Exemplul cel mai recent este așa-zisul referendum anti-Chirtoacă. „Așa-zisul” deoarece sub haina referendumului se ascund alte intenții decât cele declarate, care nu sunt legate de interesele cetățenilor, de calitățile „manageriale”, pe care nu le-ar avea și într-adevăr nu le are primarul capitalei, lucrul acesta nu-l contestă absolut nimeni, cu excepția unchiului său (dar nu suntem siguri că e sincer). „Urechile” referendumului de demitere a lui Chirtoacă sunt politice și geopolitice. Ca și cauzele alegerii sale în funcția de primar.

Ne referim aici la reprezentanții PPEM, în primul rând, care au pus umărul în cursa electorală de partea lui Chirtoacă, știind prea bine cum a administrat el gospodăria municipală timp de opt ani, și s-au „dezamăgit” peste câteva luni, când s-a văzut că primarul preferat de ei nu se ține de cuvânt, consideră Primăria Chișinăului ca fiind fieful liberalilor în care nu au loc nici măcar aliații proeuropeni, în pofida faptului că l-au sprijinit în alegeri. Ca să credem că consilierii PPEM au fost animați în acțiunile lor pentru referendum doar de grija pentru confortul chișinăuenilor, ar trebui să credem că nu au locuit până la alegerile municipale din 2015 în Chișinău. Același lucru se poate spune și despre singurul consilier municipal din partea PD, care a votat pentru organizarea referendumului. Fără votul său, care a înclinat balanța, nu se ajungea până aici (PSRM+PCRM+PN dispun doar de 25 de voturi).

Socialiștii, la rândul lor, sunt tulburați de sentimentul răzbunării, fiindcă au pierdut în fața lui Chirtoacă în 2011, când a candidat Dodon în persoană, și în 2015, când liderul PSRM a împins-o în cursa electorală pe Zianida Greceanâi. Ambii au pierdut fiindcă reprezentau tabăra admiratorilor lui Putin. Dacă ei pretind acum că nu-i mână împotriva lui Chirtoacă decât starea deplorabilă a Chișinăului, de ce nu ar organiza un referendum similar și la Bălți, care nu o duce mai bine, e suficient să treci prin acest oraș ca să te convingi că primarul de acolo nu e mai talentat ca „gospodar” decât primarul Chișinăului. Diferența e că primarul de Bălți e fugit în Rusia și l-a preferat pe Dodon Maiei Sandu în alegerile prezidențiale.

De ce reprezentantul PD a votat pentru organizarea referendumului, iar liderii PD au decis să-l boicoteze? Au avut o datorie de plătit lui Dodon? Nu mai e nevoie de referendum pentru a-l demite pe Chirtoacă? Oricum, cu anunțul PD că aderă la grupul partidelor care vor boicota referendumul de demitere a primarului Dorin Chirtocă și anunțul PCRM – că va participa alături de PSRM la acest referendum ne întoarcem din nou în același punct al împărțirii în două tabere: pro-Europa și pro-Rusia, care s-au confruntat ultima dată în alegerile prezidențiale. Atunci la tabăra proeuropeană mai aderase PPE, iar la tabăra prorusă – Partidul Nostru. Deși se aflau în relații deloc amicale cu Dodon, și Voronin, liderul PCRM, și Usatâi, liderul fugar al PN, l-au sprijinit pe liderul PSRM, considerându-l „o canalie” apropiată lor, spre deosebire de Maia Sandu, care, explicau ei, este „candidatul Departamentului de Stat (al SUA)”.

În chestiunea referendumului nu s-au pronunțat încă PPEM și PN. Și Leancă, și Usatâi se află în dificultate, din motive similare. Consilierii municipali din ambele partide au fluturat steagul referendumului în fața lui Chirtoacă. PPE nu are o relație bună cu PL, iar Usatâi s-a declarat dezamăgit de Dodon, pentru că „s-a așternut sub Plahotniuc” (acesta e limbajul liderului PN). Dar dacă nu se alătură taberei boicotului, în care s-au înscris deja toate partidele proeuropene, dacă va boicota boicotul, Iurie Leancă își va pierde ultimii simpatizanți, se va sinucide politic a doua oară (prima a fost când nu s-a retras din cursa prezidențială în favoarea Maiei Sandu). Dacă nu se alătură deschis taberei anti-Chirtoacă, în care se regăsesc partidele pro-Rusia, dacă nu va boicota, ci va susține tacit boicotul referendumului, Usatâi riscă să fie extrădat la Chișinău. După ce a trădat mișcarea anti-oligarhică, votându-l pe Dodon, liderul PN o va trăda a doua oară, aliindu-se cu el împotriva lui Chirtoacă.

Cât de naive, cât de stupide apar în acest context intențiile de a arunca batista pe țambalul integrării europene!