Puntea revoluției nu îi poate ține pe toți doritorii

Semne diacritice

Moscova ar trebui să-l decoreze pe Plahotniuc fie ca pe un „idiot util”, fie ca pe un agent al său. Reale sau imaginare, acțiunile sau neacțiunile oligarhului, despre care se crede că ar controla principalele instituții ale statului, au „contribuit” în mod decisiv la compromiterea democrației în Republica Moldova, a cursului ei european.

Lucrurile au degenerat mai cu seamă după alegerile parlamentare din 2014, când Plahotniuc, nemulțumit de numărul de voturi adunate de PD, și-a pus în gând să ajungă în fruntea Guvernului prin manevre de culise, prin ipotetice (foarte probabile) acțiuni de șantaj și corupere a deputaților, doborând două guverne „proeuropene” în câteva luni. O „revoluție” pe placul Rusiei era inevitabilă, dacă președintele Nicolae Timofti ceda presiunilor și șantajului oligarhic. El a rezistat nu fără sprijinul din afară, în primul rând, al României, al UE și al SUA, dar faptul acesta pare să le scape liderilor DA.

Perspectiva Plahotniuc-premier dă apă la moara Rusiei, iar învestirea unui nou Guvern, chiar dacă nu tocmai credibil, este o evoluție în direcția opusă obiectivului dorit de ea: anularea Acordului de asociere cu UE și atragerea Republicii Moldova pe orbita veche a vasalității rusești. În condiții de stabilitate, șansele Moscovei descresc imediat, deoarece ea nu poate concura economic, financiar cu Occidentul. Apele tulburi o avantajează, deoarece poate pune în mișcare „coloana a cincea”, omuleții verzi și chiar trupele din regiunea transnistreană. De aceea, presa rusă manifestă simpatie față de „dadaiștii” radicali (Dolganiuc, Vasile Năstase, Nicolae Chirtoacă) care refuză orice dialog cu guvernarea actuală, reprezentată de Filip, făcând, volens-nolens, jocul Rusiei.

Fiindcă Washingtonul și Bruxelles-ul, ca să nu mai vorbim de București, depun eforturi pentru a preîntâmpina o desfășurare a evenimentelor într-o formă radicală, Moscova a inițiat o amplă și intensă campanie propagandistică anti-Plahotniuc, pentru a ne stimula și mai mult ura față de Guvernul Filip și noua majoritate parlamentară, pentru a ne inocula ideea că finanțatorul PD ar fi omul americanilor. Ștergându-și picioarele de oligarhul oligarhilor moldoveni, descriindu-l în culori „extravagante”, ca pe un individ de joasă speță, presa rusă țintește în „doi iepuri”: 1) să ne facă să credem că nenorocirea moldovenilor vine, de fapt, de la americani și 2) să provoace un maidan antioccidental la Chișinău.

Pentru a mai turna gaz peste foc, în spațiul public se lansează ideea că americanii au aprobat planul de reunificare a Republicii Moldova cu România („Unirea-2018”) și, anume din această cauză, alegerile parlamentare anticipate, cerute de liderii protestelor din centrul Chișinăului, nu intră în calculele Washingtonului. Aproape sincron, cu „revelații” unioniste antiamericane se produc Igor Dodon, Dmitri Ciubașenko ș.a., iar un pretins reprezentant al „diasporei” moldovenești la Moscova i-a cerut lui Putin să salveze „poporul moldovenesc”, care s-ar afla în pericolul de a „dispărea din istorie”. (Ca și în războiul informațional antiucrainean, pentru a provoca discordie între americani și europeni, Uniunii Europene i se atribuie o poziție diferită de cea a SUA.)

Logica propagandiștilor ruși este cât se poate de simplă: cu cât mai odios, mai detestabil va arăta Plahotniuc, cu atât mai puternice vor fi sentimentele antiamericane și revolta cetățenilor Republicii Moldova împotriva actualilor guvernanți. Moscova ne provoacă la revoluție nu fără contribuția lui Plahotniuc și a PD. Ea lovește în el pentru a recuceri Republica Moldova.

Fără a sări în apărarea odiosului personaj, aliații noștri încearcă să-l „separe” de Guvernul format de majoritatea dubioasă, să-l scoată pe Filip de sub controlul oligarhului, condiționând acordarea asistenței financiare pentru Republica Moldova prin reforme de eliberare a instituțiilor statului din captivitatea criminală. Dacă e sănătos la cap și nu este un agent al Rusiei, Plahotniuc nu ar trebui să pună bețe în roate acestui proces de dezoligarhizare a statului moldav. Dacă se va opune, va trebui să suporte consecințele. Deocamdată, presa de peste Prut și cea occidentală sugerează că știu despre el mai multe decât se publică la etapa actuală.

Nu de dragul lui Plahotniuc, ci al salvării Republicii Moldova de „salvatorii” lui Putin, Bucureștiul, Washingtonul și Bruxelles-ul au salutat formarea unei noi majorități parlamentare și învestirea Guvernului Filip. Lucrul acesta se pare că nu-l înțeleg unii reprezentanți ai Platformei DA, care s-au aliat cu PSRM și „nașiștii” lui Usatîi, anunțând un „moratoriu” geopolitic. Sau poate nu vor să-l înțeleagă? A face abstracție de geopolitică în condițiile noastre, e cum ai face abstracție de trăinicia punții înainte de face „pact cu diavolul” pentru a o trece. Puntea revoluției și a alegerilor anticipate nu îi poate ține pe toți doritorii să meargă pe ea.

(va urma)