Plahotniuc trimite scrisorele Maiei Sandu, dar îl iubește în taină pe Dodon?

Semne diacritice

Deși Plahotniuc trimite „scrisorele” Maiei Sandu și lui Andrei Năstase, conținutul acestora pare să fie adresat liderilor PSRM. Nici principiile, nici prioritățile viitoarei coaliții de guvernare, pe care și-ar dori-o PD, nu include sintagma „integrarea europeană” sau „viitorul european” al Republicii Moldova.

Vorbe plăcute pentru Moscova

Se vorbește despre „Implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană” (o „preocupare majoră” care necesită o sporire a „ritmului acțiunilor”), despre „realizarea tuturor reformelor după cele mai bune modele occidentale”, dar fără a se contura vreo perspectivă de aderare la UE.

În schimb, este folosită frazeologia plăcută lui Dodon și Moscovei: „adoptarea orientării politice Pentru Moldova, care va prevala în fața oricărei alte orientări politice de partid sau personale”, o „politică externă multivectorială”, într-o subtilă, nepronunțată, dar evidentă opoziție cu „orientarea europeană”.

Republica Moldova rășchirată din nou

Avem în față încă o încercare ipocrită de a crea impresia că PD rămâne proeuropean, când de fapt se întoarce la vechea politică „agrariană”, apoi comunistă, a „vițelului blând” păscând într-o zonă „a nimănui”, la efortul absurd de a ne plasa în două bărci concomitent, la „crăcănarea” primejdioasă a Republicii Moldova între UE și Rusia. Primejdioasă, fiindcă redevenim astfel o pradă la îndemâna imperialismului rus aflat în agonie, imprevizibil, agresiv.

În acest context, refuzul blocului „ACUM” de a se angaja în negocieri cu PD, împingându-l în brațele PSRM, se înscrie perfect într-un eventual scenariu de sacrificare a Republicii Moldova, prin realizarea unui plan care nu prevede intrarea Republicii Moldova în UE, ci rămânerea ei, alături de Ucraina, într-o zonă „neutră”, în „cordonul sanitar” dintre UE și Rusia. Iar sacrificarea respectivă presupune, în primul rând, o reglementare a problemei transnistrene în cheia dorită de Rusia, o federalizare care să nu se numească federalizare. Proiectul în cauză a și fost propus, prin intermediul lui Dodon, la Munchen.

Jocul „ACUM”

O implicare a PAS (în special) și PPDA la guvernare ar împiedica conlucrarea armonioasă între Plahotniuc și Dodon pe această direcție. Unii viitori deputați din blocul „ACUM” (Igor Munteanu, în primul rând) au formulat opinii critice privitor la concesiile („pașii mici”) făcute de guvernarea PD (nu fără presiune externă), în favoarea separatiștilor, adică a Rusiei.

Să fie decizia nefirească, bizară, împotriva naturii politice, de a rămâne în opoziție, luată de „ACUM”, una proprie sau a fost încurajată cumva din afară? Fac liderii „ACUM” în mod inconștient sau conștient, la sugestia unor sfătuitori interesați, jocul neparticipării la guvernare, pentru a nu bloca formarea coaliției PSRM-PD?

Fervoarea antioligarhică falsă

Răspunsul la această întrebare ar trebui să-i preocupe pe viitorii deputați, dar și pe membrii partidului care se pretind a reprezenta o clasă politică nouă, dar și pe noi, ceilalți cetățeni ai Republicii Moldova. Fixația anti-PD, menținută de „ACUM” printr-o campanie intransigentă, demascatoare, prăpăstioasă, amestecându-se informații adevărate cu altele inventate (cum ar fi cea cu otrăvirea liderilor „ACUM”), ar putea să ascundă contribuția la formarea unui guvern care să accepte tranzacția dintre Berlin și Moscova în problema transnistreană.

Dacă PD simulează dorința de a forma o coaliție cu blocul „ACUM”, acesta, la rândul său, posibil simulează dorința de a rămâne în opoziție. Și doar socialiștii nu pot simula nimic, lor le e prescris să fie „responsabili”, să se comporte „natural” și să fie disponibili pentru un mariaj inevitabil cu PD.

PS: Aflu cu întârziere că propunerea de a ieși din cercul vicios al votării „răului mai mic” îl dezechilibrase pe un blogger respectat, acesta considerând opinia mea drept abdicare morală și demers electoral ascuns în favoarea PD. Deși logica e fisurată, primitiv-bolșevicească, e în firea omului să le atribuie altora propriile „însușiri”. Dar e și caraghios, jalnic, jenant să te consideri superior unor colegi doar pentru că au refuzat, spre deosebire de tine, să aleagă între un hoț mai mic și altul mai mare.