Plahotniuc trebuie să meargă la discuții cu Maia Sandu

Semne diacritice

Și tactica partidelor de opoziție proeuropeană, care demonizează PD-ul, indiferent de ceea ce face, nerecunoscându-i nici măcar unele acțiuni pozitive pe care le întreprinde și pe care le apreciază FMI sau UE, și tactica PD care demonizează PAS-ul și celelalte partide proeuropene lasă puține șanse de „reactivare” a electoratului proeuropean cuprins de lehamite și dezgust. E corect să pledăm pentru condiționarea asistenței financiare din partea României și UE, dar partidele proeuropene își taie creanga de sub picioare, dacă cer stoparea finanțării.

PAS și alte partide proeuropene nu sunt obligate să declare că vor face alianță cu PD, căci și-ar putea pierde o parte din simpatizanți, dar, dacă se păstrează actualele tendințe, ele vor fi nevoite să aleagă între PD și PSRM. Dacă cei aproape 50 la sută din alegători care nu au de gând să se prezinte la secțiile de votare nu se vor răzgândi, PSRM va fi în câștig, căci alegătorii săi nu vor lipsi la secțiile de votare, fiind mobilizați de Putin să dea „lovitura” cea mare. Și e o eroare mare să se mai țină batista pe țambalul integrării europene, să nu se vorbească despre pericolul revanșei dinspre o Rusie amețită de sângele vărsat în Ucraina. „Binomul” Plahotniuc-Dodon trebuie desfăcut, descompus.

Binomul fals Năstase-Sandu

Totuși, de comportamentul PD mai mult decât de PAS depinde viitoarea alianță între aceste și, eventual, alte partide proeuropene. Aroganța, care s-a manifestat îndeosebi în faza inițială a schimbării sistemului electoral, îi joacă PD-ului festa. Efectul putea să fie altul dacă, înainte de a se lua decizia de schimbare a sistemului electoral, liderul PD organiza o discuție între formațiunile politice. Iar războiul cu PPE, s-a mai spus, este nu doar o greșeală, este o prostie.

PD trebuie să-și revizuiască tactica, să-și asume un rol exemplar, în numele integrării europene, pe care vrea să o introducă în Constituție. Guvernarea trebuie să înceteze hărțuirea PAS și a celorlalte partide de opoziție, a primarilor și funcționarilor care nu vor să adere la PD. Și, da, să reformeze justiția. De data aceasta, fără banii UE. Chemările la dialog cu opoziția proeuropeană sunt ipocrite în condițiile în care acestea sunt demonizate fără excepție, abordate „la pachet”. Li se propune chiar să-și aleagă un „reprezentant” comun, căruia i se promite acces la informația și procesul de luare a deciziilor în cadrul guvernării. Ceea ce e bizar. Maia Sandu este împinsă în brațele lui Năstase, fiind tratată ca factor al „binomului” fals Năstase-Sandu. E în interesul general ca acest „binom” fals să fie deconstruit.

Și, cu certitudine, dispoziția electoratului proeuropean se va schimba în bine, dacă vor vedea că guvernarea caută cu adevărat miliardul furat și are de gând să-i pedepsească pe toți cei implicați în fraudă. Sună utopic?

Problema Plahotniuc

Dacă Plahotniuc nu vrea să mai fie considerat oligarh, ci politician, el trebuie să se comporte ca un politician. Ca un politician european. Propunerea Maiei Sandu de a-și încrucișa spadele la televiziunea publică îi oferă posibilitatea să vorbească despre niște chestiuni pe care le-a evitat, dar nu le va putea evita la nesfârșit. În viitoarea campanie electorală, liderul PD va fi întrebat cu siguranță de ce Procuratura Generală, CNA, BNM, care, prin partajare, le-au revenit democraților, au urmărit pasiv cum se scot sacii cu bani din BEM, cum sunt prădate rezervele BNM, fără să intervină și să-i prindă pe hoți? Și de ce procurorul general din acea perioadă, Corneliu Gurin, nu a fost pedepsit, ci lăsat să plece „cu capul sus” și „satisfacția datoriei îndeplinite”? Și care e interesul PD în concesionarea Aeroportului Chișinău, de s-a opus acțiunilor de reziliere a contractului care prejudiciază statul Republica Moldova? De ce justiția noastră „reformată” aplică duble standarde față de cetățenii Republicii Moldova? Etcetera.

Plahotniuc va trebuie să explice de ce PD nu s-a opus „optimizării” numărului de școli, fenomen specific tuturor statelor cu probleme demografice similare cu ale noastre (o dovadă este că școlile cu puțini elevi se închid și în Rusia lui Putin), și cât va costa renunțarea populistă de acum la acest proces, ce consecințe va avea pentru calitatea educației? Și când va fi reluat? Nu cumva după alegerile din 2018?

Maia Sandu, pe de altă parte, va trebui să demonstreze cu date concrete, nu doar „publicistic”, că Plahotniuc a uzurpat puterea în stat. Faptul că liderul unui partid de guvernământ mai face uneori declarații care vizează activitatea Guvernului sau Parlamentului îl observăm și prin alte părți (în România, de exemplu), ca și migrări de deputați dintr-un partid în altul, pentru a rămâne la putere.

Așa că șansele de succes nu sunt totalmente de partea liderului PAS. Plahotniuc trebuie să ridice mănușa aruncată de Maia Sandu și să le demonstreze cetățenilor că nu e un monstru, că nu se teme de o confruntare publică. Faptul că a fost invitat la o dezbatere este deja un pas în întâmpinarea sa. Refuzând, ar confirma că este o persoană care are ceva de ascuns, care vine în fața presei, își spune textul și dispare în umbra oligarhatului.

PS: În comentariul de luni ne vom referi la decizia ingenioasă a Curții Constituționale care nu-i mai lasă lui Dodon mutări bune, ci numai rele.