Plahotniuc schimbă sistemul electoral pentru că vrea să ajungă prim-ministru

Semne diacritice

De ce dorește Plahotniuc schimbarea sistemului electoral cu orice preț? Opinia generală e că se agață disperat de putere, că încearcă să preîntâmpine inevitabilul - victoria socialiștilor în alegerile parlamentare viitoare. E o ipoteză devenită aproape axiomă, bazată pe datele majorității sondajelor de opinie care indică o preferință clară a electoratului pentru PSRM și liderul său Dodon, în timp ce PD riscă să nu treacă pragul Parlamentului.

E ciudat că această ipoteză a fost lansată tocmai de cei care consideră că Dodon nu este o figură politică independentă, că se află sub controlul lui Plahotniuc. Într-adevăr, între ei există o relație mai veche, de când Dodon era responsabil de privatizări, aflându-se în fruntea Ministerului Economiei. Dacă liderul socialist nu este decât marioneta lui Putin, se pune întrebarea de ce El Coordonatore l-a „aburcat” în scaunul de președinte? Nu și-a putut stăpâni emoțiile și supărarea pe Maia Sandu? S-a temut să nu piardă „Prime”-ul, e dependent el însuși de Moscova? A făcut un calcul greșit?

Curios, „coordonatorul executiv” a rupt până acum mai mulți deputați din fracțiunile de opoziție, PLDM și PCRM, dar nu și din PSRM. Să nu fi reușit sau nu a avut nevoie? S-a mai spus: faptul că Dodon a devenit mai demonstrativ proestic, mai agresiv, decât în campania electorală, dă apă la moara lui Plahotniuc, sugerează o împărțire a rolurilor între președinție, pe de o parte, și majoritatea parlamentară, Guvern, pe de altă parte, care sunt clar proeuropene. Plahotniuc l-a făcut pe Dodon președinte, iar acum ne spune că se teme de el. Să-l credem?

Cu resursele administrative de care dispune, PD nu are cum să nu intre în viitorul Parlament. Dar în condițiile sistemului electoral proporțional, cu alegeri pe listele de partid, democrații nu vor reuși să câștige majoritatea. Ei pot pierde puterea. Ceea ce nu înseamnă neapărat că o va pierde și El Coordonatore. Dacă a reușit să-și plaseze oamenii săi în PCRM, de ce nu ar reuși lucrul acesta și cu PSRM?

El va pierde doar dreptul moral de a pretinde funcția de premier, de a intra în Guvern pe cal alb. Însă, după ce a fost umilit într-un hal fără de hal la începutul anului 2016, Nicolae Timofti refuzând să-i încredințeze formarea Guvernului, în pofida semnăturilor majorității deputaților, liderul PD nu poate renunța la visul său de a deveni prim-ministru. Aceasta e șansa lui de reabilitare și legitimare ca politician. Devenind șef al Guvernului, el își va demonstra capacitățile manageriale, îi va eclipsa pe toți predecesorii săi și cetățenii care l-au blamat și au aruncat în el cu pietre îl vor aclama și-l vor întâmpina cu flori, o fi visând oligarhul general.

Plahotniuc speră că alegătorii dezamăgiți de partide se vor lăsa ademeniți de candidați „independenți”, de „baroni locali”. Aceasta pare să fie adevărata cauză a schimbării sistemului electoral proporțional cu unul majoritar. Numai în aceste condiții PD va deveni cel mai mare partid politic, înlocuind, în sfârșit, PLDM-ul. Faptul că astfel facem un pas înapoi, că federalizăm de facto Republica Moldova, că îi nedreptățim pe cei care muncesc peste hotare, că deprofesionalizăm Legislativul, deschizând și mai larg ușa pentru „sacii cu bani”, pentru demagogi și incompetenți, pentru corupți, nu poate să-l oprească. După ce are televiziune, „Moldova” trebuie să aibă și prim-ministru, nu-i așa? Fiți pe pace, luptători pentru dreptate și democrație, devenind prim-ministru, Plahotniuc va ordona restabilirea vechiului sistem electoral.