Plahotniuc îi dă sfaturi confuze, contradictorii, lui Trump

Semne diacritice

După ce a debutat în presa internațională în calitatea sa de oligarh și „coordonator executiv” al coaliției de guvernământ, cu articole în care încerca să asigure cititorii că urmărește scopuri din cele mai nobile, că de azi înainte lucrurile se vor schimba în bine în Republica Moldova, Plahotniuc a prins, se vede, la curaj și publică, pe site-ul foxnews.com, de orientare conservatoare, un comentariu, semnat ca președinte al PD, cu care se implică în politica externă americană.

Mai precis, el încearcă să intervină în discuțiile privind relațiile SUA cu Rusia de pe pozițiile Republicii Moldova, întinzându-i o mână de ajutor, ca un „coleg-businessman” ce este, noului președinte american Donald Trump.

Expunând de la bun început, cât se poate de clar, ideea că promisiunea administrației Trump de a îmbunătăți relațiile cu Rusia nu trebuie să se facă în detrimentul dorinței noastre de a ne integra în Europa, Plahotniuc se dedă ulterior unor speculații „geopolitice” confuze, contradictorii, care dăunează acestui mesaj important. Chiar dacă spune unele lucruri corecte, necesare, cu care putem fi de acord, impresia finală e că lunecă, fără să vrea, în unele clișee construite de propaganda rusă, asimilate bine de o parte a societății noastre, derutându-i, în loc să-i lămurească, pe americani.

Plahotniuc își exprimă speranța că atitudinea „non-confrontațională” a lui Trump față de Moscova se va solda „nu numai cu reducerea tensiunii dintre SUA și Rusia”, ci și „a presiunii exercitate asupra statului nostru de a se situa de partea cuiva”, ceea ce sugerează că asupra Republicii Moldova se fac presiuni nu numai dinspre Est, ci și dinspre Vest, ca să adere la una din tabere. Despre ce fel de presiuni dinspre Vest e vorba? Este cumva Republica Moldova obligată sau șantajată să adere la NATO sau UE, cum face Rusia, dorind atragerea noastră în Uniunea Eurasiatică? „Republica Moldova nu se vrea trasă înapoi în orbita Moscovei”, precizează Plahotniuc și e clar ce vrea să spună. „Noi știm că nu putem prospera ca un pion în lupta dintre Est și Vest”, adaugă el și claritatea dispare. De când și cum se simte Chișinăul „pion”? Că Moscova ne trage din răsputeri sub poala ei e la vedere. Cum, în ce fel ne trage Occidentul, ar fi interesant să știm, dacă e adevărat.

Atunci când Plahotniuc afirmă în continuare că „noi așteptăm ca Statele Unite să continue să sprijine cursul nostru istoric spre casa noastră firească în comunitatea europeană”, te alegi cu ideea că el se contrazice, solicitând „presiuni”, acceptând soarta de „pion”, pe care o respinsese anterior, sau că mai înainte vorbise la general, fără a implica relațiile Republicii Moldova cu SUA. „Decât să ne afundăm într-un nou Război Rece, noi dorim să ne mișcăm înainte cu o economie de piață, integrați cu Vestul, dar în pace cu Estul”, explică el și cine l-ar combate? N-ar fi rău să fie bine, vorba lui Ion Creangă, dar nu cumva era cazul ca acest articol să fie publicat în „Pravda”, la Moscova?

Dl Plahotniuc crede că rivalitatea dintre Rusia și Occident determină Rusia să sprijine separatiștii din Transnistria și să-și mențină trupele (2 500 de soldați) pe teritoriul Republicii Moldova și dacă Statele Unite și Rusia vor fi capabile să construiască o nouă relație bazată „mai mult pe cooperare decât pe confruntare”, aceasta ar putea duce la rezolvarea conflictului secesionist nu numai în Transnistria, ci și în Crimeea, Osetia de Sud, Abhazia. E un punct de vedere marcat greu de reflexele propagandei ruse, care justifică ocuparea Crimeii prin pericolul extinderii NATO, dar nici Moscova nu s-a gândit să lege celelalte conflicte de natura relațiilor sale cu SUA. Pe ce lume se află Plahotniuc?

După ce roagă SUA să ne ajute să ne integrăm în Europa, el schimbă macazul și spune că Republica Moldova dorește să fie o „punte între Est și Vest”, ca relațiile ei cu UE și SUA să nu fie interpretate ca antirusești, iar gesturile de bunăvoință față de Rusia să nu fie interpretate ca o renunțare la integrarea cu Occidentul. Păi, ce-și dorește până la urmă Republica Moldova, s-ar putea întreba cititorul american, să fie o „punte” sau să se integreze? Vrea să mănânce prăjitura și să o păstreze, cum spun englezii? Cât privește cooperarea bună cu Rusia, președintele PD iarăși greșește adresa, bate în ușa deschisă, o cooperare bună cu Rusia ne recomandă și Europa, și SUA, sub toate administrațiile. Doar că Moscova interzice accesul produselor moldovenești pe piața sa, deoarece nu-i surâde integrarea europeană nici a Republicii Moldova, nici a Ucrainei, căci dorește să refacă Rusia istorică, „lumea rusă”, în care ne include și pe noi. Aceasta e esența problemei.

Este falsă ideea că simpatia lui Trump pentru Putin îi poate schimba planurile liderului de la Kremlin în privința refacerii „sferei de influență” a Rusiei. Repetând niște locuri comune pescuite din presa rusă sau rusofilă, Plahotniuc îi induce pe americani în eroare. Voind să-și manifeste sprijinul față de noua abordare pe care o promite noul președinte republican Donald Trump în relațiile SUA cu Rusia, președintele PD dă sfaturi confuze, contradictorii, face, din imprudență sau lipsă de experiență politică, probabil, un deserviciu SUA și relațiilor sale cu Republica Moldova. O apropiere cu orice preț, fără „principii și valori”, între Trump și Putin ar fi o catastrofă pentru noi.

Da, Republica Moldova este un câmp de bătaie între Rusia și SUA, dar numai în măsura în care Moscova nu se poate împăca cu prăbușirea URSS. Din nefericire, puterea nostalgiei și obsesiei imperiale rusești nu depinde de președintele american, nu a depins de Obama și nu va depinde nici de Trump, oricât de mult ar vrea el, ci de procesul însănătoșirii mintale, spirituale a Rusiei. Aceasta ar fi fost suficient să i se spună lui Trump, ca să nu prietenească cu Putin pe socoteala noastră.