Plahotniuc a primit o palmă, dar a rămas în picioare, amețit

Semne diacritice

Pe Plahotniuc nu l-a ajutat avocația lui Alexandru Tănase, președintele Curții Constituționale, nici a lui Vladimir Voronin, liderul PCRM. Nicolae Timofti a respins candidatura oligarhului obsedat de putere, dornic să preia și funcția de prim-ministru. De partea președintelui s-au aliat un șir de lideri europeni, dacă e să-l credem pe Traian Băsescu, care l-a îndemnat pe Timofti să nu cedeze presiunilor oligarhice. Un mesaj de încurajare i-a trimis și președintele PPE, Joseph Daul.

În disperare de cauză, Plahotniuc a făcut încercarea ridicolă de a se autovictimiza, de a se prezenta drept țintă nedreaptă a unei campanii de dezinformare. Primind o palmă prezidențială, el s-a retras, reușind, totuși, să-și plaseze omul său în poziția de candidat la funcția de prim-ministru, PD prezentând 55 de semnături ale deputaților în sprijinul candidaturii lui Pavel Filip.

Decisivă în acest sens a fost trădarea lui Ion Păduraru și a celor 6 deputați PLDM. Ultimii își motivează trecerea în tabăra PD prin dorința fierbinte de a evita alegerile anticipate. Este o motivație falsă, mincinoasă, șansele de obținere a votului de încredere de către Ion Păduraru nu erau mai mici decât ale lui Pavel Filip, ci poate chiar mai mari.

Înlocuirea lui Păduraru, considerat un candidat neutru, cu Filip, care este considerat o marionetă a lui Plahotniuc, readuce riscul unor proteste în masă, al unor încercări de a bloca activitatea parlamentului și a zădărnici învestirea unui nou guvern.

Starea de spirit a participanților la cele trei mitinguri de amploare de sâmbăta trecută din centrul Chișinăului, organizate de platforma DA, PSRM și Partidul Nostru s-a radicalizat și trebuie luată în serios. Sunt semne că între aceste formațiuni este posibilă o coordonare a acțiunilor, am auzit personal opinii de acest fel în PMAN. Dacă Năstase, Dodon și Usatîi își conjugă eforturile (inclusiv financiare), ei pot prezenta un pericol real pentru oligarhul amețit și stabilitatea Republicii Moldova. Apelurile la „mobilizare” s-au înmulțit în ultimul timp și rezonează amenințător pentru cel care ține în captivitate instituțiile statului moldav.

Dar și fără aceasta, perspectivele R. Moldova nu par deloc atât de luminoase, pe cât vrea să ne convingă Mihai Ghimpu, entuziasmat de cedarea lui Nicolae Timofti în folosul PD. Modul de constituire a noii majorități parlamentare, „cu bucata”, prin demolarea celorlalte partide parlamentare, ridică semne de întrebare privind mijloacele aplicate și legitimitatea acestui proces. Un partid, care a obținut al patrulea rezultat în campania electorală, ajunge să pună mâna, prin metode dubioase, pe 55 de mandate și să uzurpeze principalele funcții în stat.

În aceste condiții, este puțin probabil ca UE să se grăbească să reia proiectele de asistență financiară pentru Republica Moldova și va dura până regimul lui Plahotniuc va reuși să convingă că are intenții bune. Va scoate oligarhul bani din buzunarul său pentru a plăti salariile și pensiile cetățenilor Republicii Moldova? În aceste trei luni cât a durat săptămâna promisă de Lupu pentru formarea unui nou guvern proeuropean, PD nu și-a bătut capul, nu s-a întrebat cum o duc alegătorii care l-au votat.

Firește, nici România, nici UE nu vor admite prăbușirea în prăpastie a Republicii Moldova, o vor menține pe linia de plutire, dar va trebui să treacă timp până relațiile vor fi restabilite la nivelul precedent demiterii Guvernului Streleț. Condițiile sunt cunoscute, scoaterea instituțiilor statului din captivitate, putere judecătorească independentă, lupta cu corupția, respectarea angajamentelor asumate prin acordul de asociere cu UE.

Dacă se va reuși instalarea Guvernului Filip, la încheierea mandatului președintelui Nicolae Timofti, am putea intra într-o nouă etapă de „turbulență” și instabilitate. E de presupus că Plahotniuc va dori să se revanșeze, acaparând funcția supremă în stat. Asta ne-ar mai lipsi – un președinte cu care alți președinți să nu dea mâna, care să nu fie primit nicăieri, decât în Rusia și alte state de acest fel.

Ca să-și spele reputația, să-și consolideze regimul, Plahotniuc trebuie să convingă lumea că s-a schimbat, că nu mai este mafiot. Vorbele sale nu contează, e nevoie de fapte. Ar putea începe cu întoarcerea miliardului și pedepsirea vinovaților care au fost implicați în acest furt de proporții. Acum se observă încercarea de a mușamaliza cazul, de a-l face pe Filat țap ispășitor, secretizând procesul, interzicându-i să comunice cu presa, ca el să nu poată da alte nume implicate în devalizarea BEM. Atâta timp cât va fi protejat în mod evident bancherul Ilan Șor, cât timp de recuperarea miliardului se vor ocupa Gurin, Chetraru și alții care au urmărit impasibili cum se scot sacii cu bani din BEM, nimeni nu va crede că guvernarea de la Chișinău are intenții serioase de a găsi hoții.