Patriarhul Kirill vine la Chișinău să-și lingă rănile produse de ucraineni?

Semne diacritice

Sinodul Patriarhiei Constantinopolului a luat deciziile finale privind Autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene. În special e vorba despre revocarea „obligativității legale a Scrisorii Sinodale din anul 1686, emise în circumstanțele acelor vremuri, care acorda, prin economie, Patriarhului Moscovei dreptul de a hirotonisi Metropolitul Kyivului, ales de adunarea clerico-laică a eparhiei sale, care îl va comemora pe Patriarhul Ecumenic ca primul ierarh la orice serviciu divin, prolamând și afirmând dependența sa canonică de Biserica-Mamă a Constantinopolului” .

Revocarea acestui document este un răspuns direct la pretențiile Bisericii Ortodoxe Ruse asupra Ucrainei. Au fost acceptate și examinate petițiile de apel ale lui Filaret Denisenko (Patriarhul autoproclamat al Kyivului – n.n.) și Makariy Maletych (Patriarhul autoproclamat al Bisericii Autocefale Ucrainene – n.n.) și ale adepților lor, care s-au pomenit în schismă nu din rațiuni dogmatice, în acordanță cu prerogativele canonice ale Patriarhului Constantinopolului de a primi petiții de acest fel de la ierarhi și alți clerici din toate Bisericile Autocefale”. În felul acesta, persoanele menționate, anatemizate de Patriarhia Rusiei pentru schismă, au fost „restabilite în rangul lor ierarhic sau preoțesc”.

Acum urmează ca, în viitorul apropiat, Filaret Denisenko și Makariy Maletych să-și unească eforturile în crearea Bisericii Ortodoxe Urainene care va primi de la Constantinopol documentul oficial de auocefalie – Tomosul. S-ar putea ca la Biserica Ucraineană Autocefală să adere și o parte din clericii și enoriașii care se supun canonic Patriarhiei Ruse.

Biserica Ortodoxă Rusă îl amenință pe Patriarhul Bartolomeu cu anatemizarea și sperie lumea spunând că recunoașterea independenței Bisericii Ortodoxe Ucrainene va avea „consecințe catastrofale pentru ortodoxia mondială”. Ea are dreptate în măsura în care Moscova își revendică rolul Romei în lumea creștină, iar Patriarhul Kirill este primul nostalgic al „lumii ruse” care coincide, din întâmplare, cu hotarele „Rusiei istorice” .

În contextul evenimenelor cruciale din Ucraina, vizita Patrirhului Kirill în Republica Moldova arată, la prima vedere, ca una de consolore, de lingere a rănilor, de re-marcare a teritoriului. Itinerarul său, din care lipsește Tiraspolul, dar sunt incluse Tighina, Comrat și Bălți, ar sugera că spiritul imperial al BORu e încă tare, că zbuciumul său nu contenește…

Pe fundalul evenimentelor din Ucraina se vede mai bine și micimea politicienilor noștri, forfota lor sterilă. Un răspuns pe potriva celui ucrainean la vizita lui Kirill ar fi fixarea în Constituție a „limbii române” și a „integrării europene”. Dar Plahotniuc agreează doar ultima sintagmă și respinge condițiile legitime, logice, pe care le pun Ghimpu și Deliu: ca deputații PD să voteze și pentru prima. Refuzul lui Plahotniuc înseamnă că el este de fapt și împotriva limbii române, și împoriva integrării europene, că „inițiativa” sa nu e decât un joc politic, electoral, pentru consum intern și extern. El și partidul său ratează astfel momentul de a scrie istoria.