Opțiunile lui Voronin și ale lui Ghimpu

Semne diacritice

O veste bună pentru liderul socialiștilor, Igor Dodon, pentru mentorii și finanțatorii săi de la Moscova: Voronin a decis să boicoteze alegerile prezidențiale. I-a rămas să-și convingă tovarășii de partid că PCRM nu trebuie să se implice în cursa electorală din 30 octombrie, dar e puțin probabil să nu reușească lucrul acesta, dacă îl va dori cu tărie.

Formal, motivul supărării sale e legat de modul în care a fost schimbată procedura de alegere a șefului statului. „La alegeri neconstituționale noi nu putem să participăm. Eu nu pot să-mi permit acest lucru, îmi voi da tot interesul să conving partidul să nu participăm și să chemăm toată lumea la boicotarea acestor alegeri. Constituția s-a schimbat contrar regulii cum trebuie să fie schimbatăConstituția. Asta ne deranjează”, a declarat liderul PCRM, citat de PRO TV.

Însă motivul real al boicotării alegerilor prezidențiale ar putea fi altul: șansele mici ale candidatului PCRM, inclusiv Voronin, de a obține un scor bun, onorabil. În sondajele de până acum liderului comunist îi revin sub zece la sută din intențiile de vot ale alegătorior, ceea ce e mult prea puțin pentru mărimea ego-ului său de fost președinte și lider de partid, aflat până nu demult în topul preferințelor electorale.

Decizia comuniștilor ar putea fi, la rândul ei, boicotată de alegători, care, în mare lor majoritate, își doresc un președinte „ales de popor” și riscul ca PCRM să se facă de râs e mare. Boicotul alegerilor prezidențiale are rost numai dacă Voronin vrea să plece de pe scena politică cu tot cu partid, altfel nu ar rata șansa de a „roda” un lider nou (pe Bondarenco, de exemplu), sau dacă a fost rugat „convingător” de Moscova să nu stea în calea lui Dodon....

Cât privește decizia Curții Constituționale privind modul de alegere a președinelui, aceasta într-adevăr e discutabilă, dar nu poate fi contestată, și, din acest punct de vedere, boicotul e cel puțin ridicol. E cum ai renunța să circuli cu mașina din cauza că nu-ți place modul cum au fost chimbate unele reguli de circulație. Este dispus Voronin să boicoteze de-acum înainte toate alegerile prezidențiale sau doar pe cele din 30 octombrie 2016? Singura cale de a „pune la punct” Curtea Constituțională în acest și alte cazuri e să limitezi atribuțiile ei constituționale, cu votul a două treimi din deputați. Dar aceasta nu va plăcea UE. Exemplul proaspăt al Poloniei ne stă la dispoziție.

Lui Voronin i-a luat mult timp până s-a hotărât să boicoteze alegerile prezidențiale și faptul în sine este grăitor. El și partidul său se află într-o situație dificilă, critică, pe marginea „prăpastiei”, pe cale de a fi părăsit de ultimii alegători. Trădarea celor 14 deputați, care s-au alăturat PD-ului, ar fi fost suportabilă, dacă electoratul nostalgic, prorus, putinist, nu ar fi migrat spre PSRM. Iar în acest sens s-a lucrat mult și dinăuntru, și dinafară. Fotografia lui Putin discutând cu Greceanâi și Dodon la Kremlin este doar vârful aisbergului care se numește diversiune împotriva PCRM.

Voronin putea să se bucure în continuare de suportul Moscovei, dacă s-ar fi pliat pe condițiile ei tot mai categorice: federalizarea Republicii Moldova și opțiunea pentru proeictul de suflet al lui Putin, Uniunea Eurasiatică. De ce liderul comuniștilor nu a simulat acceptarea acestor condiții? Poate fiindcă este într-adevăr adept sincer al independenței Republicii Moldova (a demonstrat că este) și nu dorește să se compromită spre sfârșitul carierei politice, poate fiindcă simularea nu mai este posibilă, Moscova cerând fapte trădătoare (o demonstrează comportamentul lui Dodon), și poate fiindcă și-a supraapreciat puterile, autoritatea, s-a bazat prea mult pe fidelitatea simpatizanților săi. Oricum, situația sa nu e de invidiat.

Uneori este dificil să te împaci cu realitatea, dar aceasta este singura opțiune onorabilă a lui Vladimir Voronin la această etapă a carierei sale politice. Sic transit gloria mundi, spuneau în asemenea cazuri strămoșii noștri latini.

Despre opțiunile lui Ghimpu vom vorbi în partea a doua, de vineri, a comentariului nostru.