O revoluție anunțată, riscuri și iluzii

Semne diacritice // Să nu ne ascundem după deget: apelurile revoluționare aluzive de acest fel inflamează imaginația unor spirite rebele, agresive și dau naștere unor intenții deloc pașnice

Mitingul de duminică este subiectul principal al acestui sfârșit de săptămână. Pe de o parte, guvernarea încearcă din răsputeri să convingă cetățenii Republicii Moldova că s-a tras o linie, că lucrurile pornesc pe un făgaș normal, că a început investigarea adevărată a devalizării BEM, că nu e mult până Aeroportul Chișinău va fi restituit statului etc., iar, pe de altă parte, platforma civică „Demnitate și Adevăr” își mizează tot capitalul de popularitate pe ziua de 6 septembrie, după principiul „acum sau niciodată”, dând dovadă de perseverență și de vizibile capacități organizatorice, rezistând în fața campaniei de discreditare declanșată împotriva ei de presa ce face parte din concernul mediatic al lui Plahotniuc. Rămâne însă de văzut dacă mișcarea inițiată de platformă a crescut suficient pentru a corespunde obiectivelor anunțate.

A protesta împotriva hoților de la putere, care nu-și pot stăpâni reflexele tâlhărești, este un act de demnitate, de aceea cetățenii R. Moldova au răspuns la apelurile precedente ale platformei DA într-un număr destul de mare. Astăzi, motivației inițiale i se adaugă „explozia” prețurilor, care e mult mai greu de suportat, decât impersonalul „furt al secolului”.

Între timp, însă, scopurile mitingului, în loc să se limpezească, devin tot mai confuze. O spun chiar cei care și-au anunțat cu fermitate participarea. „Venim neapărat pe data de 6 septembrie. Însă eu repet întrebarea la care nu am mai primit până în prezent răspuns. Noi venim să cerem ceva de la această guvernare sau insistăm să fie creat un Guvern provizoriu și să avem în maximum șase luni alegeri anticipate? Pentru mine este o întrebare strategică; orice protest trebuie să aibă un scop bine determinat, maximum concret și palpabil”, scrie, pe Facebook, Alexandru Slusari, pe care îl cunoaștem ca președinte al Uniunii producătorilor agricoli „UniAgroProtect”.

Dacă mai înainte se vorbea despre inițierea unui protest pașnic, non-stop, până la demisia unor figuri emblematice ale regimului corupt și „luarea țării înapoi”, astăzi, din spusele unor lideri ai platformei civice DA, guvernanții vor transmite ei înșiși, de bunăvoie, cârma statului în mâinile protestatarilor, impresionați de numărul acestora. Lăsând gluma la o parte, se creează impresia că, fără a o spune direct, „dadaiștii” cheamă lumea la o revoluție, la răsturnarea puterii actuale. O demonstrează și conținutul apelului „către studenţi, tineri, părinţi şi profesori”, care sunt îndemnați să fie „actorii principali în procesul de recuperare a instituţiilor de stat, pe care voi trebuie să le preluaţi...”.

Despre „guvern provizoriu învestit direct de popor”, „lustrația și despăducherea instituțiilor de stat” și „pregătirea de alegeri extraordinare corecte”, scrie pe Facebook și Viorel Țopa, ale cărui opinii contează mult pentru unii membri ai platformei DA. „Într-un stat captiv, poporul nu mai deleagă drepturile sale parlamentarilor, ci decide direct”, „poporul e suveranul. Voința lui e mai presus de legi și constituții”, consideră Viorel Țopa. O fi fiind adevărat, problema e cum definim „poporul”. Sunt doar cei care vor veni la miting sau îi includem și pe cei care vor sta acasă, care, eventual, au votat actualele partide aflate la guvernare?

Să nu ne ascundem după deget: apelurile revoluționare aluzive de acest fel inflamează imaginația unor spirite rebele, agresive și dau naștere unor intenții deloc pașnice. Crește riscul unor provocări și violențe. „Dadaiștii” s-au delimitat cu claritate doar de unioniști, nu și de extremiștii lui Petrenco, putiniștii lui Dodon sau grupul foștilor kaghebiști concentrați în jurul lui Ivan Mahu, acceptând de facto o „înfrățire cu diavolul” pentru a trece „puntea” revoluției. Istoria demonstrează că din înfrățirile de acest fel câștigă doar „diavolul”.

Oricât ar părea de justificată din punct de vedere moral, o revoluție anunțată este ca o intenție de preluare a puterii prin mijloace neprevăzute de Constituție, cu consecințe imprevizibile. Și cine va prelua puterea în caz că revoluția va triumfa nu e deloc un detaliu lipsit de importanță. Cine îl va desemna pe un Iliescu sau un Iațeniuk al Republicii Moldova? Mulțimea din Piața Marii Adunării Naționale?

În caz de eșec, platforma DA va muri, după cum a murit abia născându-se „Mișcarea Populară Antimafie”, implicându-se în lupta pentru putere. Și ar fi păcat. Căci e nevoie de o platformă civică solidă, care să reziste în timp. O lovitură revoluționară este desigur mai simplu de conceput și e mai spectaculoasă, dar dacă suntem atenți la ceea ce s-a întâmplat în jurul nostru, după cum ne îndeamnă dl Viorel Țopa, vom vedea că nimic durabil nu se face din fugă.