O platformă liberal-europeană contra platformei social-democrate

Semne diacritice

În timp ce Ion Sturza, candidatul la funcția de premier, încearcă să adune voturile necesare pentru învestirea guvernului, Plahotniuc lansează cu mare tamtam „platforma social-democrată”, numărând 34 de deputați, care anunță că va propune propriul candidat la funcția de prim-ministru.

Cu un plus de voturi din partea deputaților PL (13) și ale deputaților neafiliați, plecați din fracțiunea PLDM (4), năzuința fierbinte a oligarhului de a se instala în fotoliul puterii executive din Republica Moldova poate deveni realitate. Cu certitudine, el ar fi mai mult decât un „simplu premier”.

Nicolae Timofti nu dispune de suficientă putere constituțională pentru a-i sta în cale, existând posibilitatea demiterii președintelui, dacă, iarăși, Ghimpu sau Leancă își vor da concursul, căci altfel oligargul nu are cum concentra necesarele 68 de voturi ale Parlamentului, PD, PCRM și PSRM, dispunând în total de 65 de mandate.

Întrebarea e dacă Ghimpu și Leancă se vor sacrifica și își for sacrifica partidele de dragul lui Plahotniuc. În mod normal, lucrul acesta nu pare posibil. Și electoratul PL (care a mai rămas), și electoratul PPEM se vor simți trădați, în cazul în care liderii acestor partide îl vor ajuta pe Plahotniuc să-și „legalizeze” puterea obținută cu ajutorul banilor.

De aceea, dacă mai este rațional, oligarhul nu va insista asupra sinuciderii politice a lui Ghimpu și Leancă, retrăgându-se din nou în umbră și propunând pe altcineva, un om de încredere, să-l reprezinte în funcția de prim-ministru. Numele său îl vom afla curând.

Totuși, situația nu e atât de simplă precum le pare unora care consideră că, odată cu crearea platformei SD, PLDM e ca și scos din joc. Pentru ca Ghimpu și Leancă să valideze noua construcție politică, trebuie să existe certitudinea ca aceasta va fi validată de Bruxelles, Washington și, nu în ultimul rând, de București. Este Platforma SD produsul unui proces democratic firesc, reflecția unor divergențe antagonice din sânul PCRM sau e rezultatul șantajului și al corupției, al unor relații obscure, de tip mafiot, între Plahotniuc și deputații PCRM?

Există motive serioase să credem că democrația e absentă în acest caz, asistăm la o demonstrație de forță a oligarhului PD, care vrea să ne impresioneze cu „capturile” sale, mult peste ceea ce se credea și scria presa, scoțând din „buzunarul” său fără fund unul din principalele partide politice. Reacția Ambasadorului SUA James D. Pettit, la scurt timp după anunțul de părărsire a PCRM de către cei 14 deputați comuniști și „decizia” lui Lupu de a-l delega pe proaspăt ieșitul din umbra PD, Vlad Plahotniuc, să negocieze cu grupul de transfugi crearea unei platforme social-democrate, este cât se poate de sugestivă. „O mulţime de ştiri astăzi. Mă întreb dacă cineva se gândeşte la ce vor oamenii din Moldova?”, a exclmat dl Pettit.

Se va lăsa UE înșelată de manevrele lui Plahotniuc cu platforma SD? Puțin probabil. Va trebui să mai curgă apă pe Bâc, până un guvern „moșit” de oligarhia cleptomană, care a sărăcit populația R. Moldova și a mimat reformele, să fie primit fără rezerve la Bruxelles, București sau Washington.

Leancă și Ghimpu vor face un deserviciu Republicii Moldova, dacă se vor lăsa ademeniți în jocul democraților de eliminare a PLDM din ecuația viitoarei majorități parlamentare. Platforma social-democrată poate fi „neutralizată” printr-o platformă comună constituită de PL, PPEM și PLDM, – platforma liberală europeană, de 35 de deputați, care să propună propriul candidat la funcția de prim-ministru. Dar vor reuși Streleț, Ghimpu și Leancă să dea la o parte supărările și frustrările și să acționeze în interesul Republicii Moldova? Sunt Ghimpu și Leancă actori politici independenți sau se află și ei în buzunarul oligarhului? Se va vedea la 4 ianuarie.