Moscova mizează pe trădare sau pe incompetența Chișinăului

Semne diacritice

Fixați pe jocurile politice, pe încercările guvernării de a ne face să credem că miliardul se află în buzunarul lui Filat și nicăieri în altă parte, ne scapă ceea ce se întâmplă pe „frontul” transnistrean.

Deoarece Kievul nu mai permite transporturilor militare ruse să tranziteze teritoriul ucrainean, Moscova este în căutare febrilă de noi căi de aprovizionare a trupelor sale de pe Nistru. Situația în care personalul militar poate circula cu avioanele de pasageri, prin Chișinău, lăsându-și tehnica, armele, munițiile acasă, nu poate dura la nesfârșit, stăpânirea de sine a generalilor ruși nu e fără limită.

Obișnuiți să se deplaseze pretutindeni cu tancurile, e greu de imaginat cum suportă ei umilința de a-și prezenta pașapoartele și bagajele la control, cum reușesc să-și întrețină aplombul imperial după aterizare în Aeroportul Chișinău, știind că li se poate închide ușa în față și pot fi trimiși înapoi la Moscova.

În plus, colapsul economiei transnistrene și costurile tot mai mari de întreținere a regimului separatist de la Tiraspol, în condițiile în care contribuabilul rus mai are de plătit noua „achiziție” teritorială - Crimeea, războiul și noile regimuri separatiste din regiunile Donețk și Lugansk ale Ucrainei, războiul din Siria, determină Moscova să caute soluții pentru a scăpa de o parte din povara financiară, a o pune pe umerii Republicii Moldova, așa cum încearcă să o facă în cazul Ucrainei cu Donbasul.

Statu-quoul transnistrean devine tot mai puțin suportabil pentru Rusia și nu este exclus ca ea să încerce să folosească Transnistria în calitate de monedă de schimb în relațiile cu Occidentul, deteriorate grav în urma ocupării Crimeei. Un indiciu că Moscova urzește ceva este propunerea ei secretă în legătură cu deblocarea negocierilor în problema transnistreană, despre care vorbește bine informatul Vladimir Socor, într-un interviu pentru Radio „Europa Liberă”.

Rusia dorește ca hotărârile luate în formatul 5+2 să devină legi pentru Chișinău și Tiraspol. Nu e o intenție nouă, „Moscova a căutat și în trecut să impună Chişinăului obligații legale de a executa hotărâri din formatul 5+2, hotărâri care pot fi luate sub presiunea din partea Moscovei și a Tiraspolului”, precizează Socor. Nou este contextul internațional în care Rusia își desfășoară atacul diplomatic asupra Republicii Moldova, profitând de președinția germană în cadrul OSCE și de o relativă dezangajare a americanilor în procesul de reglementare transnistreană, de retragerea lor „pe planul doi” în căutarea soluțiilor de contracarare a planurilor de „transnistrizare” a Republicii Moldova.

Berlinul pare să justifice miza Moscovei. Tot Socor dezvăluie faptul că reprezentantul ministrului de Externe al Germaniei, care a vizitat recent Chișinăul, propune autorităților noastre niște concesii care semnifică o recunoaștere de facto a unui stat transnistrean. Se dorește recunoașterea plăcuțelor de înmatriculare a automobilelor transnistrene, pe care să fie imprimate drapelul transnistrean și inscripția „MD”. În felul acesta, obținând dreptul la circulație internațională, automobilele și camioanele transnistrene ar putea tranzita fără probleme teritoriul ucrainean spre Rusia și înapoi, transportând eventual militari deghizați ca civili sau materiale pentru trupele de la Tiraspol.

De asemenea, Chișinăului i se sugerează să i se recunoască Transnistriei dreptul la un prefix telefonic internațional, deosebit de al Republicii Moldova, și valabilitatea diplomelor emise de instituțiile de învățământ din Transnistria.

Care ar putea fi rostul unor asemenea concesii, decât că ar „debloca” pentru o scurtă perioadă negocierile, până Moscova nu va formula noi condiții de șantaj, care să asigure recunoașterea altor aspecte ale „statalității” transnistrene? Faptul că Berlinul vorbește cu gura Moscovei o fi fiind legat de rolul pe care îl pretinde Germania pe continentul european în relațiile ei cu Rusia, după cum menționează dl Socor. Dar de ce ar face Republica Moldova jocul cuiva în detrimentul propriei suveranități și a suveranității ucrainene, care îi servește ca scut în fața agresivității și expansiunii rusești? Mizează Moscova pe trădare sau incompetența Chișinăului? Sau și pe una, și pe alta?