Mâna PD, riscurile acceptării și ale respingerii

Semne diacritice

El Coordonatore a făcut o mișcare reușită din toate punctele de vedere, invitând PLDM și PPEM la „dialog” pentru „identificarea celor mai bune posibilități de colaborare constructivă și consistentă în scopul modernizării Republicii Moldova și al unui viitor prosper pentru toți cetățenii țării”.

În general, orice formă de dialog și colaborare a puterii cu opoziția adaugă un pic de legitimitate puterii, îi îmbunătățește imaginea, și în societate, și, mai cu seamă, în afara Republicii Moldova. Fără a recâștiga încrederea de altă dată a liderilor UE, victoria candidatului prezidențial care va fi propus de coaliția de guvernământ este greu de conceput. Bruxelles nu a dat încă semn că i-ar fi trecut supărarea pe liderii „proeuropeni” de la Chișinău, „răceala” funcționarilor UE este încă vizibilă și îi pune în dificultate pe strategii electorali ai PD.

Chiar dacă ambele partide invitate ar fi răspuns negativ, Coaliția nu pierdea nimic manifestând deschidere, punându-i pe Viorel Ciubotaru și Iurie Leancă în situația să respingă sau să accepte „mâna întinsă”.

Nu numai acceptul PPEM de a negocia un „parteneriat” cu actuala Coaliție, dar și respingerea imediată, categorică, a dialogului, manifestată de PLDM, comportă unele riscuri. Graba, se știe, strică treaba. Nu face bine imaginii unui partid refuzul de a pune umărul, chiar fiind în opoziție, la unele reforme stringente, decât dacă se doresc alegeri parlamentare anticipate. Ceea ce nu e cazul liberal-democraților.

Dacă mâna întinsă e una „murdară”, se poate pune condiția spălării acesteia în prealabil. PLDM câștiga tactic dacă își elabora mai minuțios refuzul, dacă prezenta niște exemple de șantaj și presiuni din partea PD asupra primarilor PLDM (acestea există, după cum demonstrează un mesaj recent al deputatului Grigore Cobzac, din Hâncești), dacă stabilea niște precondiții pentru dialog (una din ele putea fi asigurarea unui proces public pentru Vlad Filat).

PPEM, la rândul său, trebuie să-și chibzuiască bine pașii, ca să nu-și piardă statutul de formațiune aflată în opoziție, de partid antioligarhic. Parteneriatul cu puterea ar putea fi interpretat ca participare la guvernare, chiar dacă Iurie Leancă sau vreunul din colegii săi nu vor obține niciun post în actualul guvern. Pentru a participa la elaborarea unor proiecte de legi nu e nevoie de vreun acord scris, nu e neapărat ca PPEM să se transforme în partid-satelit al Coaliției lui Plahotniuc.

Dacă Leancă și colegii săi au hotărât să accepte niște posturi oferite de putere (nu este exclus ca liderului PPEM să i se propună să candideze din partea Colaiției la funcția de președinte al Republicii Moldova), decât să mizeze pe rezultatul viitoarelor alegeri parlamentare, aplicând cunoscutul principiu al preferinței pentru vrabia din mână față de cioara din par, viitorul PPEM ar putea deveni mai incert decât al PL.

„Vom negocia un acord care se va axa pe anumite priorități clare: reforma justiției, lupta contra corupției și recuperarea banilor din sectorul bancar. În momentul în care ajungem la un acord care să ne aranjeze pe toți, vom lua o decizie”, a precizat Leancă. Aceasta înseamnă că echipa PPEM înțelege riscurile și își lasă o portiță de retragere.