Nicolae Negru // Măi, măi, măi sau când lupul îmbracă blana de oaie, ca să schimbe „stereotipurile”

Semne diactirice

În vacarmul declanșat de semnarea și ratificarea împrumutului rusesc, era cât pe ce să ne scape vocea gravă de mentor, cu inflexiuni mercantile, a reprezentantului comercial din Federația Rusă în Republica Moldova, Vladislav Darvai, care a acordat, cu acest prilej, un interviu pentru o publicație socialistă, citată de deschide.md.

Audi alteram partem

Sau audiatur et altera pars - să ascultăm ce spune și cealaltă parte, este un principiu fundamental în tragerea concluziilor optime, mai ales într-o chestiune polarizantă. De aceea, intervenția lui gospodin Darvai merita cea mai mare atenție. Din păcate, însă, așteptările noastre s-au dovedit a fi prea mari. Sigur, ar fi naiv să credem că el poate emite o opinie ce i-ar submina cariera profesională, dar, cu toată înțelegerea și venerația pentru statutului său de funcționar important aflat în serviciul Guvernului rus, nu putem accepta nici lecțiile sale despre relații pragmatice și civilizate între popoare. Ca să țină asemenea lecții, dl Darvai ar trebui să schimbe mai întâi statul pe care îl reprezintă.

Un pic de obiectivitate

Din punctul său de vedere, teama elitelor moldave în a accepta creditul rusesc rezidă în „stereotipurile anilor 90”. „Elitele din R. Moldova trebuie să renunțe la stereotipuri și să accepte creditul”, căci Rusia nu are intenții rele, nu pune în pericol securitatea financiară și nu caută condiții privilegiate pentru companiile sale, ci vrea doar să ajute Republica Moldova în condițiile crizei, ne asigură dl Darvai. „Măi, măi, măi”, așa se încurajează la noi un prunc isteț. Dar, domnule Darvai, un pic de obiectivitate nu strică nici chiar când te prefaci naiv ca un copil. Chiar credeți că nu are deloc dreptate opoziția când spune că acest împrumut este unul electoral, menit să-l ajute pe Dodon să câștige alegerile din toamnă? Care opoziție, cu excepția celei din Rusia, nu s-ar opune unei asemenea ingerințe străine sub formă de împrumut?

Cine s-a fript cu ciorbă…

Dacă tot vorbim de „stereotipurile anilor 90”, ar fi fost cazul ca dl Darvai să ne dea garanții (deși Ucraina știe mai bine cât costă garanțiile Rusiei) că de data aceasta nu se va mai repeta înșelătoria cu împrumutul rus din anii ‘90, când Moscova a profitat de dodonii de atunci și, nu fără a recurge la șantaj, a acaparat de jure 50%, iar de facto peste 63 la sută din acțiunile „Moldovagaz”. Cine s-a fript cu ciorbă, suflă și în… „stereotipuri”.

Ca să nu mai vorbim despre „stereotipul” trupelor ruse, cu tot cu enormul depozit de armament, pe care Rusia refuză să le retragă, în pofida angajamentului de la Istanbul, în 1999. Cum să scăpăm de acest „stereotip” fără contribuția Federației Ruse? Mai ales că Moscova mai și finanțează (prin același „Gazprom”, dar nu numai) separatiștii, le acordă sprijin politic, informațional, social, plătindu-le o parte din pensii. (De altfel, și dl Darvai își punea mari speranțe în republica separatistă, instruind cândva „diplomații” de la Tiraspol.)

Ca să fim mai expliciți, să ne imaginăm că dl Darvai este reprezentat comercial al Rusiei (dacă ar fi existat atunci un asemenea stat) pe timpul Hoardei de Aur. Ar fi învins el „stereoptipurile” deceniilor anterioare și ar fi acceptat bani de la Batu Han?

Există proiecte moldo-ruse secrete?

Conform Acordului privind împrumutul de 200 de milioane de euro, semnat pe 17 aprilie, există posibilitatea ca datoriile unor companii private din Republica Moldova să fie transformate, în condiții deloc clare, în datorii de stat și se mai vorbește despre niște „proiecte comune” moldo-ruse care se cer realizate prin efortul Republicii Moldova, dar despre care proiecte politicienii din opoziție nu au auzit nimic. E vorba cumva despre niște proiecte secrete? În loc să opereze cu fraze sentimentale, demagogice, dl Darvai, ca reprezentant comercial, ar fi fost îndreptățit să limpezească aceste aspecte dubioase ale acordului.

Un lup plângându-se pe miei

Atribuindu-i Federației Ruse meritul de a fi fost „primul stat din lume care a recunoscut noua putere şi noua realitate politică moldovenească” (cea de ieri sau cea de azi? Ele sunt diferite – n.n.), dl Darvai se plânge că „este ignorat enormul strat nevalorificat în relaţiile comercial-economice cu Rusia” și că „Guvernul precedent (al Maiei Sandu?) îşi permitea adesea să ignoreze mâna întinsă pentru prietenie şi parteneriat – era ceva neplăcut”.

Un lup plângându-se de lipsă de respect din partea mieilor îți trezește, volens-nolens, asociații descrise de Esop în una dintre fabulele sale cele mai cunoscute. Acceptarea împrumutului „ar fi fost un semnal politic foarte important din partea autorităţilor moldoveneşti şi a opoziţiei, că statul s-a debarasat de politica păguboasă din trecutul recent şi că noi ne construim relaţiile pe principii civilizate”, consideră Darvai.

Iarăși, măi, mă măi… E foarte bine că domnia sa vorbește despre „relații pe principii civilizate”. Dar ar fi fost și mai bine dacă se uita înainte de aceasta în oglindă. Nu cumva Rusia a pedepsit Republica Moldova pentru că a semnat Acordul de asociere cu UE, închizând poarta pieții ruse pentru produsele moldovenești, instituind embargouri și stabilind tarife care mai sunt în vigoare și azi și pentru care Moscova nu a cerut scuze și nu a manifestat niciun regret? Fapte, nu vorbe, deschideți piața, domnule Darvai!

Vina capului bolnav pusă pe cel sănătos

Reprezentantul comercial al Rusiei trișează dând vina pe „Guvernul precedent” și „politica păguboasă din trecut”. El, vorba rușilor, pune vina capului bolnav pe cel sănătos. Fiindcă veni vorba, vi se pare că Rusia s-a debarasat de „politica păguboasă din trecut”, dle Darvai? Sunteți de acord să-i întrebăm despre aceasta pe georgieni sau ucraineni sau chiar pe moldoveni? Sau poate ne consultăm cu Lukașenko la tema dată? Îmbrăcând blana de oaie crede lupul că va schimba „stereotipurile”?

Chiar dacă îi disprețuiește pe moldoveni, dl Darvai nu era obligat să le insulte inteligența. În diplomația „relațiilor pe principii civilizate” nu se admite așa ceva. Sau i se cere în „diplomația hibridă”, pe care lupul o aplică atunci când mielul opune rezistență „binefacerilor” sale?