Mai dulce ca răzbunarea e înfrângerea oligarhiei

Semne diacritice // „Mariajul cu Voronin le-ar putea fi fatal și lui Ghimpu, și lui Leancă. Au mai pățit-o și alții”

Decizia Consiliului Politic al PLDM de a rupe relațiile cu PD era predictibilă. Este, la prima vedere, și justificată, explicabilă. E puterea curentului, trebuia să se răspundă pe măsură la acțiunea ticăloasă, iresponsabilă, de un cinism și o aroganță nemaivăzute, a democraților. Probabil, simpatizanții PLDM o vor aplauda. Dar aceasta nu o face în mod automat și optimă, rezonabilă. Nici în raport cu interesul public, nici în raport cu interesul de partid. Rareori curentul te duce exact unde vrei să ajungi.

Refuzând să negocieze o nouă majoritate parlamentară „proeuropeană”, liberal-democrații se răzbună nu numai pe PD, care încearcă zadarnic să se dea etalon de responsabilitate. Tupeul și aplombul lui Lupu nu sunt suficiente pentru ca cetățenii să uite imediat acțiunea de banditism politic întreprinsă joia trecută, cu ajutorul lui Voronin și Dodon. Vor plăti și PL, și PPEM pentru faptul că au asistat complice la demiterea fără motiv, dintr-un moft oligarhic, a Guvernului Streleț. Liderii PL și PPEM vor fi puși în situația să dea cărțile pe față, să motiveze cu orice preț formarea unei alianțe cu comuniștii. Va fi și amuzant într-o măsură oarecare să urmărim zvârcolirile, echilibristica justificatoare a democraților, a liberalilor și popularilor. Mariajul cu Voronin le-ar putea fi fatal și lui Ghimpu, și lui Leancă. Au mai pățit-o și alții.

Totuși, mai dulce decât sentimentul răzbunării e cel al victoriei. Decizia de a se retrage de la guvernare în acest moment critic pentru R. Moldova e a unui partid la ananghie, în disperare, care nu are ce pierde și adoptă cea mai riscantă și cea mai spectaculoasă decizie, pregătit să moară frumos. Or, în politică nu există „moarte frumoasă”.

PLDM nu e de niciun folos în opoziție, credibilitatea sa e prea zdruncinată ca să poată constitui un pol de atracție pentru electoratul de dreapta. Există suficiente partide neluate în seamă care pretind acest rol. Este așteptată „cu sufletul la gură” să apară și emanația politică a Platformei civice DA, cu care liberal-democraților le va fi dificil să concureze. Șansele lor de recâștigare a credibilității par mult mai mari dacă rămân la putere, reprezentând interesele legitime ale protestatarilor și ale societății.

Trecerea în opoziție putea fi aplaudată după ce PLDM ar fi pus drept condiții de participare la negocieri adoptarea prealabilă a unor legi de scoatere a statului Republica Moldova din captivitatea lui Plahotniuc și PD ar fi refuzat sub orice formă acest lucru. Liberal-democrații pleacă tocmai în momentul când li s-au „dezlegat mâinile” și formațiunea lor e singura care poate insista asupra reformelor așteptate de societate.

O guvernare cu PCRM-ul românofob, care nu a votat împrumutul extrem de avantajos, acordat de București, considerându-l „umilitor”, va provoca cu certitudine și o reacție negativă peste Prut. Împrumutul necesar ca o gură de aer s-ar putea să nu mai vină, iar proiectele comune în diferite domenii ar putea să fie suspendate la inițiativa lui Voronin.

Republica Moldova are nevoie ca un PLDM cu „mâinile dezlegate” să participe la guvernare, există temei să credem că o alianță între PCRM, PD, PL, PPEM va schimba lucrurile în așa fel, încât să nu se schimbe nimic. Retragerea PLDM e ca recunoașterea unei înfrângeri. Drumul spre Europa va fi oprit și va începe etapa „aducerii Europei în Republica Moldova”, după cum vor comuniștii. Ceea ce înseamnă îndeplinirea selectivă a angajamentelor conținute în Acordul de Asociere cu UE și prelungirea agoniei statului moldav.

Renunțarea PLDM, dacă PL și PPEM rămân pe vechile poziții în relațiile cu comuniștii, ar putea însemna fie alegeri anticipate, fie o guvernare de stânga, ceea ce, conform unor sondaje, e același lucru. Nu cred că aceasta și-au dorit liberal-democrații votând decizia de miercuri.