Nicolae Negru // Jocuri religioase

Semne diacritice

Sfârșitul de săptămână a fost zguduit de scrisoarea Mitropolitului Vladimir al Chișinăului și al „Întregii” Moldove către Patriarhul Kirill al Rusiei, sub a cărui aripă canonică se află „Biserica Ortodoxă din (R.)Moldova”. Trimisă la 5 septembrie și apărută în spațiul public abia la 20 octombrie, epistola respectivă a provocat reacții din cele mai variate - de la neîncrederea față de autenticitatea ei și presupunerea că ar urmări un scop obscur elaborat de anumite servicii secrete cu care ar fi legat autorul scrisorii și până la convingerea că ar anticipa o ruptură a Mitropoliei lui Vladimir în relația sa cu Moscova și trecerea cu toate bagajele la sânul Bisericii Ortodoxe Române.

Conținutul scrisorii, trebuie să recunoaștem, permite o gamă largă de interpretări, reproșurile, supărările Mitropolitului Vladimir, deși pornesc de la rolul necreștinesc, sinucigaș, al Bisericii Ortodoxe Ruse în războiul din Ucraina, nu se rezumă doar la aceasta, ele putând fi grupate în câteva categorii:

*Lovitura primită de Mitropolia din cadrul BORu, după ce armata rusă a invadat Ucraina, iar Patriarhul Kirill a binecuvântat războiul frățesc împotriva creștinilor ucraineni: Mitropolia Chișinăului este percepută azi ca un „avanpost al Kremlinului și un susținător al intervenției ruse în Ucraina”, enoriașii le cer preoților să nu mai menționeze în predici numele lui Kirill și să adere la Mitropolia Basarabiei.

*Atitudinea umilitoare manifestată de Patriarhia Rusă față de Mitropolia Chișinăului: Sinodul BORu numește episcopi și alți clerici fără să țină cont de recomandările Sinodului BO(R)M, iar numirile din raioanele transnistrene nici nu sunt aduse la cunoștința Mitropoliei, de parcă teritoriul respectiv nu ar aparține Republicii Moldova. Spre deosebire de Patriarhia Română, Patriarhia Rusă ignoră problemele financiare ale clericilor din Republica Moldova și aceasta favorizează Mitropolia Basarabiei în defavoarea Mitropoliei conduse de Vladimir.

*Patriarhia Rusiei nu îi tratează pe moldoveni cu suficient respect, nu renunță la acțiunile tot mai insistente de a-i absorbi în „lumea rusă”, în continuarea politicilor agresive precedente (din perioadele țaristă și sovietică) de deznaționalizare, fără să țină cont de rădăcinile noastre latine. Aceasta neliniștește și clerul, și poporul ce tinde să se reintegreze în spațiul civilizațional european, de care am fost separați „în mod artificial”.

*Poziția Mitropoliei Basarabiei, susținută și de statul român și de cel moldav, se consolidează, ea este pe cale de a-și redobândi drepturile istorice și acest proces nu poate fi oprit. Mai mult, Mitropolitul Vladimir consideră că reunirea Republicii Moldova este inevitabilă, iar Mitropolia Chișinăului și a Moldovei nu se poate opune, deoarece „orice intenție de a opri acest proces va fi percepută nu doar de societatea civilă, ci și de clerul, și credincioșii noștri, care tot mai des se îndreaptă către România și Occident, ca fiind un pas subversiv și nepopular”. „Nimeni nu poate nega factorii istorici, iar întârzierea acestui proces prelungește agonia celor care doresc să-l oprească”, precizează autorul scrisorii. De menționat, totuși, că, deși vorbește de istorie, el evită să afirme deschis românitatea moldovenilor.

Dacă e să rezumăm, Mitropolitul Vladimir îi comunică de facto Patriarhului Kirill că BORu e pe cale de a pierde Republica Moldova și că nu e nimic de făcut în acest sens, căci firele care ne-au legat până acum au fost „artificiale” și se rup în mod firesc, inevitabil, iar războiul din Ucraina a grăbit acest proces natural. Caracterul surprinzător, dur, șocant pentru adepții „lumii ruse” face ca presa rusă să ignore scrisoarea în cauză, după cum ignoră eșecurile armatei ruse pe frontul ucrainean.

Între timp, Mitropolitul Vladimir a participat, pe 11 octombrie, la ședința Sinodului BORu, în cadrul căreia Filaret (Kuzmin), vicar al eparhiei Chișinăului, a fost ales unanim episcop de Căpriana. Conform deciziei Sinodului, Patriarhul Kirill a permis hirotonisirea lui Filaret la Chișinău, ceea ce ar însemna că unul din motivele scrisorii în cauză ar fi fost eliminat.

Conform unor surse anonime din cadrul Mitropoliei, citate de jurnal.md, Mitropolitul Vladimir a exercitat prin intermediul unei asemenea scrisori presiuni asupra Patriarhului Kirill ca să obțină acordul pentru ridicarea în rang a lui Filaret, respins anterior de Moscova. „E prima dată în istoria bisericii noastre, de peste 200 de ani, când mitropolitul are ocazia să-și hirotonească singur arhiereul lui. Tot timpul se hirotonea la Moscova”, a spus episcopul nou hirotonisit, citat de jurnal.md.

Aceasta ar fi premisa unei autonomii mai extinse, dorite de BO(R)M, consideră un alt episcop, Ioan, de Soroca. „Cel puțin deocamdată nu vorbim despre o aderare la Patriarhia Română. Cum vor evolua lucrurile, vom vedea, dar sigur că Biserica Ortodoxă din (R.)Moldova ar merita să se bucure de un statut care ar presupune o autonomie mai extinsă”, a declarat ierarhul pentru jurnal.md.

Ce anume a dorit să obțină Mitropolitul Vladimir prin acest demers, rămâne neclar în continuare. E greu de crezut că, de dragul lui Filaret, el a tras din toate tunurile, și-a deschis toate cărțile, jocul abia a început. Însă „autonomia mai extinsă” sau posibil chiar autocefalia s-ar putea să-l tenteze nu numai pe Mitropolitul Moscovei, ci și pe unii politicieni din spatele său. Îi va răspunde sau nu Patriarhul Kirill la scrisoare nu se știe nici atât, dar e puțin probabil. El are probleme mult mai grave, mai urgente, de rezolvat, căci Parlamentul ucrainean a adoptat în prima lectură o lege care poate duce la interzicerea activității Bisericii Ortodoxe Ruse în Ucraina. Iar dacă Moscova pierde Ucraina, spațiul Republicii Moldova va conta mult mai puțin…