Ezitarea Bruxellesului

Semne diacritice

Parlamentul European a dezbătut, marți, situația din Republica Moldova, cu prilejul unui proiect de rezoluție propus de reprezentanții PPE, care consideră că UE trebuie să reacționeze la schimbarea sistemului electoral cu măsuri de sistare a tuturor plăților de asistență financiară deja convenită „până când impactul modificărilor legislative (schimbarea sistemului electoral – n.n.) va fi evaluat în profunzime”.

Socialiștii au venit cu un alt proiect care de asemenea insistă asupra necesității respectării tuturor recomandărilor Comisiei de la Veneția, dar pune accentul pe reformele și reușitele economice ale guvernării actuale, pe acțiunile destabilizatoare și prorusești ale președintelui Igor Dodon, pe pericolul propagandei ruse și permanenta confruntare dintre partidele politice. Ambele proiecte de rezoluție par, dacă nu redactate, sugerate de la Chișinău, reflectând în mod vizibil temele predilecte ale opoziției și ale guvernării.

Care din ele se vor impune în Parlamentul European și ce rezoluție vor adopta, dacă va adopta, europarlamentarii cu referire la Republica Moldova vom vedea în săptămânile viitoare. Lipsa de reacție a Uniunii Europene, după implicarea energică de această vară în contra sistemului electoral mixt, nu ar fi înțeleasă de opoziție. Faptul amânării acestei decizii indică o ezitare, poate chiar un impas la Bruxelles. Nu e simplu să reacționeze la schimbarea sistemului electoral din Republica Moldova în așa fel, încât să nu o împingă în brațele Rusiei, care e un pericol real, nu mitic. Dificultatea UE în acest caz este legată și de anumite limite formale pe care trebuie să le depășească, faptul că acțiunile ei sunt interpretabile și nu întrunesc acordul tuturor forțelor politice din Parlamentul European, ale căror acțiuni sunt conjugate în mod vizibil cu acțiunile unor formațiuni locale „înrudite”.

Nu e de neglijat nici faptul că o decizie pripită, dezechilibrată ar putea umbri solemnitatea relansării Parteneriatului Estic la summit-ul din noiembrie, la Bruxelles. S-ar crea astfel o situație contradictorie și motive pentru a pune la îndoială rațiunea includerii Republicii Moldova, împreună cu Ucraina și Georgia, în proiectul de dezvoltare a Parteneriatului Estic (Parteneriatul Estic Plus), care oferă o perspectivă de apropiere mai strânsă cu UE (inclusiv aderarea la Uniunea Vamală și accesul la spațiul Schengen), în baza rezultatelor înregistrate în cadrul Acordului de asociere.

La New York, premierul Pavel Filip i-a dat asigurări comisarului european pentru Politica de Vecinătate și Negocieri de Extindere Johannes Hahn că Guvernul va îndeplini „toate condiționalitățile” legate de obținerea celor 100 de milioane de euro, ajutor macrofinanciar promis de UE. Totuși, anularea sistemului electoral mixt nu intră în calcul. (De altfel, fapt grăitor, nici proiectul de rezoluție propus de PPE nu cere acest lucru. Se solicită doar ca „punerea în aplicație a noii legislații electorale să fie strict examinată de Serviciul European de Acțiune Externă și de Parlamentul European printr-un grup de lucru desemnat în mod special”. În aceste condiții refuzul PAS de a participa la alcătuirea circumscripțiilor electorale pentru votul uninominal nu pare bine chibzuit.)

Prinsă pe picior greșit, presa independentă (ca să nu mai vorbim de cea angajată) a evitat să comenteze laudele deosebit de generoase adresate, la întâlnirea de la New York, premierului Pavel Filip de către Klaus Iohannis - „vă felicit, domnule premier, fiindcă ați reușit în aceste vremuri complicate să conduceți guvernul într-un fel care vă face cinste și ajută Republica Moldova, - laude care au însoțit decizia Bucureștiului de a aloca Chișinăului cea de-a treia tranșă a împrumutului de 150 de milioane de euro acordat de România Republicii Moldova. Acestea sunt cu atât mai surprinzătoare cu cât nu vin prin filiera unui partid. E vocea președintelui României, care nu a fost membru PSD. El vorbește și de „condiționalități”, dar nu menționează schimbarea sistemului electoral, ceea ce înseamnă că această problemă nu îl deranjează deloc.

Iohannis transmite un mesaj de îndemn la conciliere partidelor de opoziție, sugerând astfel că Bucureștiul e la curent cu problemele lor și le ia în calcul. Iar România, orice s-ar crede, place sau nu place unor lideri de opoziție, are un cuvânt greu de spus și în politica actualei guvernări, și în politica UE față de Republica Moldova.

Cu toate astea, chiar dacă pericolul sancționării Chișinăului pentru schimbarea sistemului electoral e amânat și e tot mai mic, guvernarea nu are motiv de triumf. Neîncrederea Bruxellesului e ca o sancțiune suspendată, care va atârna ca o sabie a lui Damocles în relațiile cu UE. Schimbarea sistemului electoral ar fi fost trecută cu vederea la Bruxelles, dacă nu ar exista multe alte motive de îngrijorare cu privirea la starea democrației în Republica Moldova, expuse în ambele proiecte de rezoluții.

Credibilitatea acestei guvernări va fi imposibil de refăcut, dacă investigarea fraudei bancare va bate pasul pe loc, ca până acum, iar pedepsirea șefilor instituțiilor care nu și-au îndeplinit funcțiile de supraveghere a sistemului bancar evitată, dacă politizarea instituțiilor statului, presiunea asupra administrațiilor publice locale, subvenționarea acestora pe criterii politice va continua, dacă nu se va renunța la metodele murdare de compromitere a opoziției (istoria cu „sirienii” nu e singurul caz), subminând șansele dialogului dintre partide, dialog care este într-adevăr necesar, după cum s-a văzut și miercuri seara la „Moldova 1”.