Dodon ca rău mai mic

Semne diacritice

Băsescu consideră că Dodon, cu Putin din spatele său, este un rău mai mic decât Plahotniuc. Întrebat cum ar proceda în locul Blocului „ACUM”, ex-președintele României a răspuns: „Te uiți ce e mai rău: să-l perpetuezi pe Plahotniuc și oligarhia lui la putere sau să fii într-un guvern cu socialiștii. Deci, ori cu Plahotniuc, ori cu socialiștii. Eu l-aș trece în opoziție pe Plahotniuc și m-aș duce cu socialiștii, ca să-l împiedic pe Dodon să ducă țara către Moscova”.

O logică ciudată

Cam ciudată logica sa. Moscova și-a expus deja condițiile pentru o alianță dintre PSRM și „ACUM”. Băsescu nu le cunoaște probabil. Sfatul său atât de „revoluționar” poate surprinde numai în măsura în care el crede posibil ca Dodon să-l trădeze pe Putin de dragul alianței cu „ACUM”. Or liderul PSRM este dependent foarte mult, în mod hotărâtor, de Putin. PSRM va pierde o mare parte din votanții săi, dacă va supăra Kremlinul.

Aceasta face aproape imposibilă armonizarea pozițiilor de politică externă, dar și internă între PSRM și „ACUM”. Ei pot „dansa” împreună numai dacă va conduce PSRM, numai dacă acumiștii vor ține cont de relația specială a socialiștilor cu Moscova. Aruncând batista pe țambalul integrării europene, „ACUM” nu rezolvă toate problemele, spațiul lor de manevră nu este nelimitat.

Anularea rezoluției ONU?

Ar trebui Maia Sandu, ca premier, de exemplu, să recunoască anexarea Crimeii sau să adopte comportamentul lui Dodon care evită să se pronunțe la această temă, provocând supărarea ucrainenilor? Cum să procedeze ea în privința trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova? Să ceară în continuare retragrea acestora sau să declare, ca Dodon, că ele apără pacea pe Nistru și să facă demersuri pentru anularea rezoluției Adunării Generale a ONU din iunie anul trecut, care a nemulțumit profund Rusia pentru că o pune într-o lumină proastă de ocupant al unor teritorii străine?

Politica externă „multivectorială”

E obligat „ACUM” să se conformeze, de dragul înlăturării lui Plahotniuc, condițiilor stabilite de PSRM în politica lingvistică și informațională, în special celor de menținere a statutului superior al limbii ruse față de limba română în comunicarea interetnică și de asigurare a unui acces neîngrădit pentru propaganda rusă pe piața mediatică a Republicii Moldova, dacă socialiștii nu vor renunța la ele? Cum va reuși Maia Sandu, în eventuala funcție de premier, să combine cursul proeuropean cu politica externă „multivectorială” a lui Dodon și a ministrului său de Externe?

Relații speciale cu FSB

Crede dl Băsescu că, avându-i ca parteneri pe acumiști, Dodon și socialiștii săi își vor tempera zelul antiunionist și retorica antioccidentală, vor continua proiectele de cooperare cu NATO pe domeniile de instruire militară, securitate cibernetică etc.? Subordonarea SIS lui Dodon și stabilirea unei relații speciale cu FSB nu ar fi o plată prea mare pentru trimiterea simbolică a lui Plahotniuc în opoziție?

Simbolică, relativă, căci nebănuite sunt de obicei căile oligarhice. Doar setea de glorie, anonimatul plictisitor l-au împins pe liderul PD să iasă la lumină, dar și astăzi se cunoaște foarte puțin despre el. Dacă Dodon este omul său, și spunem aceasta nu fără temei, oligarhia ar putea rezista cu succes epurărilor care se vor face în instituțiile de stat și anulării sistemului electoral mixt.

Un spectacol interesant

O coaliție PSRM-„ACUM”, bazată pe ura față de Plahotniuc, ar fi un spectacol interesant de urmărit și ar presupune o „schimbare la față” a ambelor formațiuni. Un precedent de acest fel poate fi considerată alianța neformală între PCRM și PPCD, pe o platformă proeuropeană, realizată, de altfel, cu implicarea lui Băsescu, în 2005. Au suferit pierderi grele ambele formațiuni. Pentru PPCD ele au fost fatale, iar PCRM, analizând rezultatele din alegerile locale din 2007, și-a „corectat” cursul, ca să reintre în grațiile Moscovei. Și „ACUM”, dacă va merge la un mariaj politic în condițiile stabilite de PSRM, va plăti pentru aceasta în viitoarele alegeri.

Băsescu a vrut să pară original, preluând o idee neoriginală. Dacă aș fi în locul „ACUM”, aș face alianță cu Dodon, împotriva lui Putin, e sensul vorbelor sale. El ar fi putut să fie în locul „ACUM”, dacă Dodon nu i-ar fi retras cetățenia la timp, salvându-l, fără să știe, de o mare rușine.